Încă n-am dat colţul, spre ghinionul unora, încă mai trăiesc, spre nefericirea altora. Vacanţa mi-a ocupat mai tot timpul. Acum, fiindcă a venit toamna, zic eu că ar trebui să mai muncesc un pic, nu aş vrea să ajung în iarnă, precum greieraşul din fabulă. Îmi e frică că nu am voce şi risc să răman fără provizii.
Am început în forţă, cu un program de peste 13 ore pe zi de muncă, cu weekend-uri petrecute la muncă. Deci, nu mă pot plânge. În rest, mă pregătesc vertiginos pentru planurile pe termen scurt. Despre aceste planuri voi scrie la momentul potrivit.Până atunci vă pot spune că am văzut un pic din regiunea Moldovei, mi-am întânit rude dragi şi am petrecut mai bine de o lună şi o săptămână alături de omuleţul meu drag.

M-am reîntors la singurătate şi ca atare mă refugiez pentru o perioadă în muncă. Probabil că o să vină şi momentul în care trebuie să fac marea schimbare, totuşi pînă atunci o să mai treacă ceva vreme.

P.S: fără nici-o legătură cu măzgălitura mea de mai sus, vă recomand cu multă căldură doi fotografi împătimiţi, la care puteţi apela cu încredere pentru amintiri de neuitat. Pentru contact şi mai multe informaţii nu ezitaţi să daţi click pe http://www.photochic.ro/.

Caut frigider cu îmbunătăţiri, confort unu. Închiriez iglu pe toată perioada verii. Cine deţine cele solicitate mai sus este rugat să mă contacteze. Căldură mare mon cher. M-am topit. Astăzi am bătut recordul la alimentarea cu lichide. Cred că am prestat mai mult de un bidon de 5 litri. În curând, bănuiesc că voi avea crescătorie de broaşte în burtă. Dacă mă înţeapă cineva voi elimina apă prin toate orificiile. Emigrez. Cădură nu mai vreau, iarnă nici atât, poate îmi dă şi mie cineva o sugestie unde ar trebui să emigrez, să nu îmi fie nici cald, dar nici frig. Declar război căldurii. Aşa nu se mai poate. Mai am un pic şi îmi pun aerul condiţionat în cârcă. Voi cum suportaţi căldura asta?

Nu-i aşa că nu mi-a simţit nimeni lipsa? E… nu-i bai… că tot o să mai lipsesc. Pam… pam…

Azi am primit un cadou pentru iubitul meu motănel. M-am bucurat nespus de tare. Vinovată pentru bucuria mea este Corina. Cu această ocazie am primit şi dezlegarea de a posta o parte din creaţia ei.

[View with PicLens]

Multam, Corinel. Sper să ai timp într-o bucată de zi să îmi creionezi şi mie trăsăturile, iar la prima expoziţie să stau în primul rând

De ieri de dimineaţă, de când s-a întâmplat evenimentul nefericit cu Mădălina Manole, aud în jurul meu numai păreri pro şi contra. Pe mulţi i-am auzit huiduind, înjurând, pe alţii i-am auzit plângând, alţii au tăcut pur şi simplu. Eu am fost cam fără cuvinte. Nu am avut eu o mare simpatie pentru ea, însă pot spune că am rămas fără glas. Se pare că nici banii, nici celebritatea, nu îţi pot aduce fericirea.
Am încercat din răsputeri să îi fac pe cei din jur să înţeleagă că nu este bine să judecăm, nu putem să ne spunem părerea şi să aruncăm cu piatra. Nimeni nu ştie ce se întâmplă în sufletul acestor oameni. Vă spun chestia asta, fiindcă şi eu am fost mult mai aproape de sinucidere decât vă închipuiţi. Culmea. Mădălina era în aceeaşi zodie ca mine, zodia Racului. O zodie bună ar spune majoritatea, însă sensibilitatea acestor oameni este greu de găsit la celelalte zodii. Racii, în general, au nevoie de multă atenţie, sunt răniţi atunci când rămân singuri, îşi construiesc o grămadă de gânduri, îşi fac milioane de griji, pentru nimicuri uneori. Apoi, ei pot fi răniţi atât de uşor, printr-o vorbă, un gest  şi se închid în ei suferind în tăcere.

Dar nu despre zodia asta nenorocită vroiam să vă vorbesc. Eu sunt doar furioasă, pe viaţă, pe tot. Nu vreau să mai aud oameni în jurul meu, condamnând şi huiduind. Nimeni nu o să cunoască cu adevărat drama omului care fuge din faţa greutăţiilor vieţii. Nimeni. Este atât de uşor să blamezi, atât de uşor să respingi, însă atât de greu este să înţelegi, să întinzi umărul atunci când este nevoie de tine. Rar mai întâlneşti un om care să aibe timp pentru problemele tale, rar mai găseşti un prieten adevărat, fiindcă să fim serioşi, nimeni nu mai are timp pentru nimeni. Păcat. Viaţa este atât de scurtă şi noi în loc să fim acolo pentru aproapele nostru, noi etichetăm, lovim, urâm şi ne exprimăm opinia asupra unor oameni pe care nici măcar nu-i cunoaştem.

Concluzie: nu judeca, nu eşti tu în măsură să judeci faptele altuia.

“A muri înseamnă a te muta într-o stea” – Paler.

“Nu exista decât o problema filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viaţa merită sau nu, a fi trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Deci problema care se analizează nu mai este – care este sensul vieţii,  ci – are viaţa vreun sens? “. – Albert Camus.