Am reuşit într-un fel să mă aflu pe lista nominalizaţilor la premiul anual lansat de naicu.ro şi anume “Coiul de Aur“. Chestia asta presupune să scriu câteva rânduri în care să spun de ce citesc eu naicu. ro.
Greu, foarte greu de spus. Mai bine titlul ar fi fost: Cum sa nu citesc naicu.ro?
Pai, cum sa nu citesti Naicu.ro? Daca ai aceasta scapare, atunci ar trebui ca prima ta prioritate dimineata sa fie asta www.naicu.ro.
Aici vei gasi de toate. Stiri, informatii din diaspora, poze, iar uneori si cate putin pornas (de… o pasiune arzatoare a detinatorului de blog).
Totusi o sa va explic de ce citesc eu naicu. ro.
In primul rand, ar trebui sa recunosc ca este primul blog citit de mine. Pana sa fie creat acest blog, nu prea eram interesata de acest gen de lectura. Apoi, Naicu, din plictiseala, din motive de fun, a avut marea idee de a se face cunoscut si pe internet prin infiintarea acestui blog. Dupa lecturarea posturilor aproape zilnice, va pot spune ca citesc naicu.ro fiindca datorita lui a luat fiinta si sufletica.ro (adica bloguletul meu). Poate sa spuna cineva acum ca aberez cand spun ca naicu.ro este primul blog citit de mine dimineata? Nu cred…
Pe parcursul timpului tot datorita lui naicu.ro am aflat ce-s unicii, am aflat care este treaba cu traficul si multe alte enigme blogosferice, care pentru mine erau niste necunoscute.
Insa, dupa cum bine spunea un clasic in viata, blogul nu este omul. Uneori, totusi, naicu isi lasa amprenta reala, ce il caracterizeaza din plin prin umorul posturilor sale.
Ironie, plictiseala, stiri, dude si multe altele pot fi gasite pe spatiul lui. Va garantez ca pe spatiul internautic creat de el nu te vei plictisi niciodata.
Apoi, as mai avea un argument, naicu.ro o sa fie pentru mine locul in care am sa regasesc o particica din ceea ce imi lipseste groaznic, acea particica se numeste “zambet”. Au fost destule posturi la care m-am amuzat copios si tocmai de aceea imi incep dimineata cu el. Dudele lui sunt unice si fara de raspuns uneori la ele.
Tot ce as argumenta eu aici, nu ar ajunge sa va conving ca am dreptate si nici nu vreau sa fac acest lucru. Cine are rabdare sa citeasca, cine stie sa vada dincolo de cuvinte, incet, incet ii va deveni obisnuinta atunci cand apasa naicu.ro.
Ii doresc lui si bloguletului lui, la cat mai multe posturi, concursuri si tot ceea ce isi doreste autorul.
Postul acesta a fost scris pentru concursul anual “Coiul de Aur” lansat de naicu.ro . Nu am nici-o sansa sa il castig sunt constienta, totusi trebuia sa duc misiunea pana la capat.
Greu, foarte greu de spus. Mai bine titlul ar fi fost: Cum să nu citesc naicu.ro?
Păi, cum să nu citeşti naicu.ro? Dacă ai această scăpare, atunci ar trebui ca prima ta prioritate dimineaţa să fie www.naicu.ro.
În primul rând, ar trebui să recunosc că este primul blog citit de mine. Până să fie creat acest blog, nu prea eram interesată de acest gen de lectură. Apoi, Naicu, din plictiseală, din motive de fun, a avut marea idee de a se face cunoscut şi pe internet prin înfiinţarea acestui blog. Vă pot spune că citesc naicu.ro fiindcă datorită lui a luat fiinţă şi
sufletica.ro (adică bloguleţul meu). Poate să spună cineva acum că aberez când spun că naicu.ro este primul blog citit de mine dimineaţa? Nu cred…
Pe parcursul timpului tot datorită lui naicu am aflat ce-s unicii, am aflat care este treaba cu traficul şi multe alte enigme blogosferice, care pentru mine erau nişte necunoscute.
Însă, după cum bine spunea un clasic în viaţă, blogul nu este omul. Uneori, totuşi, naicu îşi lasă amprenta reală prin umorul posturilor sale, care îl caracterizează din plin.
Ironie,
ştiri,
dude,
informaţii din diaspora,
poze, uneori puţin
pornaş (deh… o pasiune arzătoare a deţinătorului de blog) şi multe altele pot fi găsite pe spaţiul lui verde. Vă garantez că pe teritoriul internautic creat de el nu te vei plictisi niciodată.
Apoi, aş mai avea un argument, naicu.ro o să fie pentru mine locul în care am să regăsesc o particică din ceea ce îmi lipseşte groaznic, acea particică se numeşte “zâmbet”. Au fost destule posturi la care m-am amuzat copios şi tocmai de aceea îmi încep dimineaţa cu el.
Tot ce aş argumenta eu aici, nu ar ajunge să vă conving că am dreptate şi nici nu vreau să fac acest lucru. Cine are răbdare să citească, cine ştie să vadă dincolo de cuvinte, încet, încet îi va deveni obişnuinţă atunci când apasă naicu.ro.
Îi doresc lui şi bloguleţului lui, la cât mai multe posturi, concursuri şi tot ceea ce îşi doreşte autorul.
Nu mă pot stăpâni să nu îi dedic şi câteva versuri, nu mă pricep, nu-s în domeniu, dar m-am străduit să compun o baladă.
Ştiri, necaz, nevoi, durere,
Multe vrute şi nevrute,
Dude crude şi sărate,
Vesele şi încurcate,
Le găsiţi de daţi un click
Pe la Naicul cel voinic.
Îl citeşti cu spor, măi, frate,
Când stai pe-ale tale coate.
Îl citeşti chiar şi pe budă
Când burta te cam apucă.
E mai tare ca-un cilindru,
Fiindcă e Blogocilindru.
Te învârţi şi-l răsfoieşti
Până mai că ameţeşti.
Blogul parcă l-ai fura,
Slovă ai mai căuta
Şi aştepţi cu nerăbdare
Următoarea lui postare.
Că nu-i premiu ca al lui -
Bucuria coiului.
Sunt fericita castigatoare a “Coiului de Aur” – editia 2009. Deci, da… binili invinge.
<
