Crăciun de căcat

Cam aşa o să fie Crăciunul meu, exceptând sticla din mână.

Al vostru?

Ho bisogno di te

 Io come un albero nudo senza te
 senza foglie e radici ormai
 abbandonata cosi
 per rinascere mi servi qui
 non c’e una cosa che non ricordi noi
 in questa casa perduta ormai
 mentre la neve va giu
 e quasi Natale e tu non ci sei piu
 
 E mi manchi amore mio
 tu mi manchi come quando cerco Dio
 e in assenza di te
 io ti vorrei per dirti che
 tu mi manchi amore mio
 il dolore e forte come un lungo addio
 e l’assenza di te
 e un vuoto dentro me.
 
 Perche di noi e rimasta l’anima
 ogni piegna o pagina
 se chiudo gli occhi sei qui
 che mi abbracci di nuovo cosi
 e vedo noi stretti dentro noi
 alegati per non slegarsi mai
 in ogni lacrima tu sarai
 per non dimenticarti mai.
 
 E mi manchi amore mio
 cosi tanto che ogni giorno muoio anch’io
 ho bisogno di te
 di averti qui per dirti che
 tu mi manchi amore mio
 il dolore e freddo come un lungo addio
 e in assenza di te
 il vuoto e dentro me.
 
 Tu mi manchi amore mio
 e mi manchi come quando cerco Dio
 ho bisogno di te
 di averti ancora qui con me
 e mi manchi amore mio
 cosi tanto che vorrei seguirti anch’io
 e in assenza di te
 il vuoto e dentro me.
 
 Grido il bisogno di te
 perche non c’e piu vita in me
 vivo in assenza, in assenza di te.

Vorbă cu tâlc

E al dracului de greu.

Şosetuţe de sezon

Atunci când sunt tristă şi când cred că nimic nu mai are sens, încerc să îmi fac singură un cadou. Măcar aşa pentru câteva secunde mai ies din starea apăsătoare. Astăzi în timp ce alergam să achiziţionez un brad, m-au oprit din goană indivizii ăştia doi. Nu am rezistat şi i-am achiziţionat.

Nu-i aşa că-s drăguţi? Cel din dreapta seamănă destul de mult cu mine. E cam apăsat de griji şi supărare.

Frisoane interminabile

 Ieri noapte m-am trezit undeva în jurul orei 3. Dormisem doar o oră. Fiecare părticică a corpului îmi tremura de parcă adormisem afară în gerul năpraznic. Am ţinut-o aşa preţ de 15 minute, încercam să îmi revin şi nimic. Apoi m-am cufundat din nou în somnul adânc. Dimineaţă m-am trezit mai bine, însă minunea a durat doar 5 minute. Simţeam cum încep să tremur din tot corpul. Între mine şi gelatina de la piftie nu exista nici-o diferenţă. Cu greu am ajuns la serviciu, unde am stat îmbracată ca afară. Au trecut ore, mi-am zis că probabil este primul semn de răceală. Am prestat ceva medicamente preventiv, să nu cumva să ajung la porcină. Nimic. Răceala nu m-a cuprins şi totuşi eu tremur fără oprire. Oare chiar aşa de mult să urăsc iarna? Nu cred. Îmi e frig cu toate că în casă sunt pe puţin 23 de grade, iar eu sunt îmbracată precum un schior. Vreau să se oprească tremuratul ăsta. Cer prea mult?

Magie descoperită

Am încercat în zadar să îmi păstrez magia, însă se pare că brusc nu mai sunt magică. Devin patetică, cum ar spune alţii. Magia mea s-a spulberat brusc şi fără drept de apel. Nu mă mai chinui să îmi regăsesc acea bucată de magie care îmi aducea surâsul în fiecare dimineaţă. Odată ce magia se spulberă rămân doar rămăşiţe de adevăruri ce nu vroiai să le vezi atunci când erai vrăjit.
Noroc că am întânit şi persoane care sunt cu adevărat magice. Am descoperit astă seară pe blogul lui rontziki, un moment cu adevărat magic. Aşa că sunteţi invitaţii mei să ascultaţi un pic de magie sonoră pe bloguşorul ei.
Magia mea s-a terminat… noroc că mai există totuşi şi alţi oameni magici.