Agitaţie interioară
“Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, orice gest ar fi o îngenunchiere la un zid al plângerii.” – Emil Cioran
Atunci când persoana ce o credeai alături, îţi doreşti să fie umăr de sprijin, iar el te respinge? Ce faci?
Atunci când primeşti deja o cărămidă în ţeastă, de ce mai stai să primeşti şi altele, şi altele… Până când?
Atunci când oferi căldură şi primeşti numai frig, de ce stai în gerul cumplit?
Atunci când îţi e greu, de cine ai nevoie? 
Atunci când îţi curg lacrimile, cum faci să le opreşti?
Atunci când vrei să strigi şi nu ai glas, cum faci să iasă strigătul?
<
E simplu: dragostea e de vina, bat-o vina.
Atunci când persoana ce o credeai alături, îţi doreşti să fie umăr de sprijin, iar el te respinge? Ce faci? E clar, nu te merită şi tot ceea ce trebuie să faci este să îl respingi la fel ca şi el pe tine.
Atunci când primeşti deja o cărămidă în ţeastă, de ce mai stai să primeşti şi altele, şi altele… Până când? Pentru că tu credeai, ca o naivă că merită. De aceea stăteai şi îţi luai degeaba încă una şi încă una. Dar deschide ochii.
… restu-s la fel.
cred ca doar fiindca mai speram ce cel de langa noi greseste si isi va da seama de asta…si atunci stam la primit caramizi in cap, stam in frig. stam singuri asteptand…doar-doar va fi bine..
@naicu:
@ciupanezul: urasc sa-ti dau dreptate
din pacate trebuie sa recunosc ca ai mare dreptate in tot ce ai scris.
@mitza: asta inseamna ca daca stau si astept sa fie bine, nu o sa fie niciodata, nu?
Nu trebuie să aştepţi… Trebuie să faci ceva.
M-ai intristat
…si m-ai lasat fara cuvinte…
@cipri: daca as stii… ca exista… cineva…
stii melodia asta? Directia 5…
eu nu stiu…
@adda: nu am vrut… zau
Sufletica, se poate? Ridica-te, poti mai mult, nici nu stii cat. Cred cu tot sufletul meu ca insemni enorm pentru El. Tu, stii de fapt acest lucru. Nu mai
. Numai bine iti urez.