OTV versus Realitatea

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Există mai multe variante:

- ori numărători de la OTV ştiu să numere;
- ori cei de la Realitatea n-au numărători pricepuţi;
- ori OTV-iştii sunt la alt Cotroceni;
- ori la diferenţă de un minut şi ceva au dat năvală încă 3000 de oameni.

Dumnezeu să mă ierte, dar poate nu mai văd eu bine

Utilizarea noului serviciu 112

Buna ziua, ati sunat la Salvarea privata. Pentru limba romana apasati 1. Pentru engleza, apasati 2. Pentru verificarea contului dumneavoastra de contributii la sistemul de sanatate, apasati 3. Pentru informatii despre ofertele speciale ale Salvarii in perioada de Craciun, Revelion si Paste, apasati 4. Pentru informatii in legatura cu starea dumneavoastra de sanatate, apasati cu un deget pe incheietura mainii si numarati pana la 60. Acela e pulsul. Daca il mai aveti, apasati 5. Un operator va prelua apelul. Pentru imbunatatirea serviciului, va informam ca aceasta convorbire poate fi inregistrata si folosita intr-o emisiune de tip talk show. Va multumim!

Trist, dar se prea pare ca o sa fie si adevarat.

De pe e-mail.

Oare ce s-o expune la muzeul asta?

Thank you, Anuta.

Review 2011

Un an interesant. A început în forţă cu multe evenimente ce la vremea respectivă m-au făcut destul de fericită. Jumătate din anul 2011 l-am petrecut muncind şi schimbând avioane. După cum bine se ştie aveam o relaţie la distanţă si din cauza asta trebuia să facem ceva pentru a ne vedea destul de des. Relaţia noastră mergea din ce în ce mai bine. Se pare că fericirea pentru mine ar trebui să îmi fie un semnal de alarmă. După nenumărate clipe de fericire, trebuia să îşi facă apariţia şi lovitura finală. S-a întâmplat în Iunie, apoi de acolo au început problemele.

A mai scârţâit cam o lună, apoi în August, am capitulat şi am crezut din nou în vorbele lui. Din nou am sperat că totul o să fie bine, dar nu a fost. După capitularea mea şi capacitatea de a ierta din nou, am primit lovitura decisivă. Se întâmpla undeva în Septembrie. Aşa am început un alt capitol din viaţa mea. Un capitol tumultuos. În loc să mă închid în mine şi să sufăr, am preferat să uit ce m-a lovit şi am ieşit din carapacea mea încercând să cunosc oameni noi.
Am avut norocul de a avea prieteni adevăraţi, care mi-au fost alături zi şi noapte, care mi-au derutat gândurile. Am cunoscut o grămadă de persoane care m-au ajutat să îmi recapăt încrederea în mine. Oameni care mi-au demonstrat că am trăit cam în zadar până acum.
Au fost nenumărate nopţi nedormite, multe nopţi frumoase petrecute alături de oameni extraordinari.
Toti aceşti oameni mi-au luminat mintea şi sufletul, fără ei nu ştiu dacă mai apucam să scriu aceste rânduri.
Una peste alta, a fost un an cum nu am mai trăit până acum. Dacă ar fi să îl caracterizez în câteva cuvinte, ar suna cam aşa: Un an amestecat.

Să sperăm că la anul lucrurile se vor aşeza din toate punctele de vedere. Voi încerca să trec peste sfârşitul ăsta oribil şi promit că voi începe anul cu zâmbetul pe buze. Ce o să fie, o să fie, mai rău de atât nu are cum să fie.

Pentru toţi cei care au fost alături de mine, le trimit un călduros “La mulţi Ani!!!” şi sper ca anul nou ce bate la uşă să le aducă sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor.

Ţie… ce aş putea să îţi urez? Să ai parte de un drum luminos şi plin de fericire. Nu te uita la ce ai lăsat în urmă, nu conteză ce ai călcat în picioare, tot ce contează este să ai parte de fericire. Cele mai frumoase fericiri se clădesc pe nefericirea celorlaţi. Să fii iubit aşa cum îşi doreşti. La mulţi ani, bebiţă!!!

Cifra doi s-a sinucis

In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi

In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc

Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis..

Dac-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta
Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva…

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei ci ochii tai ma dor
Ce bine am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
Decat vom fi departe tu si eu…
……..
Dar nu pentru ati spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau
Ci ca sa stii in viscolul cainesc
Ca plec si mor si plang si te iubesc..

Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant…

Spune-mi ceva… Adrian Paunescu

As vrea sa-ti spun…

dar imi e frica ca am spus totul. As vrea sa iti inchin inexistenta mea, dar nici lucrul asta nu ti-l pot oferi. Mi-as dori ca totul sa dispara in negura tacerii ce ne inconjoara… dar nici dorinta asta nu o sa se indeplineasca.
Imi e stupid de greu sa nu iti ofer nimic si totusi am sa o fac. De ce? Fiindca nimicul m-a caracterizat atat de bine in toata perioada asta, atat de bine incat a devenit starea mea de bine. Prin urmare, dragul meu (daca te mai pot numi asa), iti voi oferi ce-a mai ramas din mine: NIMIC.