Bombonica balerina

Două graţii pe şosea, eu şi bombonica mea. Ne-am trezit astăzi pregătite de lupta cu zăpada. Am coborât la bombonica mea, am curăţat-o de zăpadă şi am purces la drum. Drumul anevoios. Am avut pe alocuri impresia că nu circul cu maşina, ci cu o sanie. Şosele pline de nămeţi. Şoferi fără prea multă materie cenuşie. Noi două însă, ne-am deplasat încet, dar sigur. Totuşi la un moment dat, bombonica mea s-a gândit că ar fi bine să se apuce de balet. Taman azi a apucat-o să facă prima piruetă din viaţa ei. Nu vă pot explica sentimentul trăit cu intensitate, atât de mine, căt şi de ea. Două graţii în intersecţie la Şincai s-au rotit şi şi-au executat pirueta fără pic de greşeală. Am fost norocoase. Dintr-o dată, nimeni nu mai era pe lângă noi. Nici-o maşină, nimic. Eram doar noi două şi primul exerciţiu din viaţa noastră. Bombonica nu a avut pic de frică, însă eu, am înţepenit în scaun şi am încercat preţ de câteva minute să îmi găsesc inima ce se tăvălise pe jos de frică. Până am regăsit-o, bombonica s-a liniştit şi a rămas cuminte locului aşteptând să îmi revin din şocul creat. Promit… până la vară nu o mai duc pe bombonica la nici-o lecţie de balet. Gata. Pentru iarna asta, cred că e de ajuns. Şi ca să vă elucidaţi asupra exerciţiului efectuat, vă las câteva imagini cu piruete mult mai periculoase decât a noastră.