Cafea… cu parfum de tristeţe
Mereu am iubit aroma cafelei, parfumul acela ameţitor de cafea proaspăt măcinată. Dulceag, amarui, un gust bun pentru sufletul meu. Am ajuns exact ca un roboţel, mă trezesc şi adulmesc mirosul cald ce pătrunde pe sub uşa mea, mirosul ce îmi dă puterea să părăsesc patuţul drag. Astăzi cafeaua mea are parfum de tristeţe, dar trebuie să o beau fiindcă fără ea chiar nu aş mai avea nimic care să mă facă să mă trezesc dimineaţa. Nu pot oferi nimănui o cana de cafea plină de tristeţe. Cine naiba ar vrea să bea din ea? Aşa că mă voi delecta singurică cu acest lichid dulce amărui…
<
arunca tristetea din cafeau ta. nu are ce cauta in apropierea ta. si daca tot nu vrei citeste cu voce tare ce scrie sub numele tau: “fiti fericiti”. noi suntem asa ca te asteptam sa ne urmezi. incearca cu o apa plata plina cu bucurie.
eu beau in general cafeaua cu bucurie !…Hai sa amestecam cafelele noastre , si sigur vei primi si tu un jumate din fericirea cafelei mele. Dar vei primi tot pentru ca : fericirea este singura care se dubleaza cind o imparti la 2 !
Chiar NIMIC altceva care sa te faca sa te trezesti dimineata, sufletico?..Ia, mai gandeste-te putin..arunca eventual prima tura de cafea si mai toarna o cana – va avea gustul care trebuie. Noi suntem aici daca vrei sa te descarci..la o cafeluta
cafea cu tristeţe zici aii? să vezi ce te pălmui io acu…
Se imprastie chestia asta cu palmuitul, are succes
Ce bine ca nu beau cafea…
eu te tin si pagady te palmuie
@Escu: eu beau, da’ nu sunt trista, dimpotriva
@Mihai: voi sunteti in cardasie la multe, se pare