Cântec terminat

Ce bine te simţi pe ritmul unui cântec drag, ştiut şi fredonat numai de tine. Ce aripi îţi cresc, ce sus te poţi înălţa, atunci când cântecul este doar pentru tine. Ce sentimente te pătrund, cât de profund îţi intră ritmul în sânge. Cât poţi să îl dansezi, e fantastic…dar atunci când se sfârşeşte, ce cruntă e liniştea… ce groaznică e căderea din clipa înălţătoare. Chiar dacă ai asculta la nesfârşit cântecul sufletului tău, tot se va sfârşi odată…

Citat:

“Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”
Scrisori imaginare – Octavian Paler