O iarnă destul de lungă şi friguroasă a trecut peste noi. Mă bucur atât de mult că am scăpat de nămeţii interminabili, de gerul insuportabil şi cel mai mult mă bucur că am scăpat de LOPATĂ. Nu mai vreau să aud de ustensila asta până la următoarea iarnă. Gata, bine că am ieşit cu bine şi din iarna asta, iar acum pot cânta veselă: Vine, vine primavara. Ce dragă îmi era melodia asta când eram de-o şchioapă. Toată ziulica o cântam şi mă bucuram… acum parcă îmi vine să o fredonez non-stop, aşa de fericită sunt că am ieşit din hibernare.
Ca să fie bucuria şi mai mare, m-am hotărât să particip şi eu la o fantastică activitate cultural educativă (adică să nu mai dansez nopţile sus pe bar) şi să mă înscriu în Grupul Blogosfera recită. Sper să mă descurc bine la recitat, cândva chiar am şi recitat în anumite împrejurări, deci să sperăm că o să iasă ceva frumos. Ideea este în ton cu primăvara asta mult aşteptată. Acum parcă toată ziua îţi vine să cânţi şi să rosteşti versuri de iubire şi dor. În sfârşit, Sufleţica a ieşit din bârlog şi se pune pe treabă.
Am lipsit motivat de pe aici şi sper să puteţi trece peste acest lucru.
În timpul dispariţiei mele din blogosferă am primit o mică provocare de la gigelitatea.blogspot.com. Nu ştiu ce l-a determinat să mă provoace pe mine în a-mi desconspira talentele deţinute însă o să încerc să dau curs acestei provocări.
Mi-ar trebui multe ore la dispoziţie pentru a putea descrie fiecare talent în parte, aşa că mă voi focaliza doar pe cele mai importante.
Cel mai mare talent al meu l-am descoperit pe la vârsta de 4 ani când gura nu îmi mai tăcea iar viaţa celor din jurul meu devenea din ce în ce mai grea. Toată ziua cântam, mă coafam, furam rujul mamei şi mă transformam într-o veritabilă actriţă. Aşa de mult mi-a plăcut să cânt încât acest talent s-a pierdut în timp fiindcă nu a fost valorificat. De ce nu a fost valorificat? Primul motiv ar fi acela că părinţii mei nu acceptau să urmez un drum care în viziunea lor nu aducea nimic bun. Mai precis nu erau de acord să ajung o celebră cântăreaţă sau poate o bună actriţă. Ei şi-au dorit întotdeauna să ajung o buna finanţistă, iar eu nu m- am împotrivit deciziei lor şi rău am făcut. Am pierdut ocazia de a trăi o viaţă de poveste.
Pe parcursul anilor am descoperit un alt talent al meu. În copilărie nu prea mi-a plăcut să stau prin preajma mamei să învăţ chestii utile fetelor. Uram gândul de stat la cratiţă, de dereticat prin casă. Totuşi spre surprinderea mea şi a altora am ajuns să excelez la capitolul gătit. Atunci când am pentru cine şi pentru ce să stau în bucătărie, din mânuţele astea două ies adevărate minuni. Cei care au apucat să mănânce din minunile gastronomice pot să depună mărturie în acest sens.
Cel mai important talent al meu este acela de a sta. Îmi place atât de mult să am momentele mele de a nu face nimic încât nu trece nici măcar o zi în care să nu îmi exersez acest “rar” talent.
Cred că este de ajuns pentru moment, nu pot descrie aici chiar toate talentele deţinute, aş ajunge în viziunea unora să mă laud şi nu aş vrea chestia asta. Apoi, mie îmi place ca alţii să descopere ce talente am şi poate unii au şi descoperit sau alţii încă mai încearcă lucrul ăsta.
Sunt foarte curioasă să aflu ce talente aveţi voi, cititorii . Deci puteţi să le scrieţi şi să mă anunţaţi că le-aţi expus.
Lipseşte. Fuge fără preaviz şi totuşi când se întoarce aruncă cu “parul” în oameni. Cam asta este povestea pe scurt a acestei lepşe. Mi-a fost dăruită cu drag de frumoasa cu parul. Cică nu vrea să mă vadă până nu fac leapşa asta. Deci, trec la treabă, că n-am chef să fac cunoştiinţă cu parul ei.
1. Eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce? Read more »
Cine nu îşi aduce aminte de frunza? Minunatul joc ce ne ţinea pe străzi până noaptea târziu. Cu ţipete, cu urlete, cu inocenţa noastră de copii fără internet. Frunza a revenit. Se joacă frunza. Se caută amatori. Cine doreşte şi pofteşte este invitat pe bloguleţul micuţului porc pentru mai multe detalii. Până la următoare rundă de frunză luaţi de aici şi vedeţi cum s-a desfăşurat prima ediţie. Eu nu m-am încumetat să mă duc, cică depăşesc vârsta critică, dar aştept cu nerăbdare campionatul de şotron.
Nu uitaţi, niciodată nu este prea târziu să îţi trezeşti copilul din tine.
Pot spune sincer că îmi era cam dor de o leapşă. Cred că chestia asta s-a simţit dincolo de mări şi oceane. Concluzie: aimee cea drăguţă m-a procopsit cu o leapşă lungă ca o zi de post. Dar nu-i bai, chiar aveam chef de una. Să nu mă mai lungesc, zic, nu de alta dar îmi aud vorbe în sat că prea mă distrez, aşa că mai bine trec la muncă.
1. De câte ori pe zi te speli pe faţă? Păi depinde. Niciodată când stau acasă şi zac în pat. Întotdeauna când plec la scârbici şi poate de două, trei ori pe parcursul zilei. Nu de alta, dar încerc să mă trezesc, atunci când mă apucă somnul pe la scârbici. 2. Ce fel de ten ai? Alb şi amestecat. Nici uscat, nici gras, exact aşa cum trebe. 4. Foloseşti exfoliant? Niciodată. mă exfoliez şi singură. Read more »
<
