Raspuns pe fuga
Am avut ocazia sa intalnesc cativa oameni deosebiti. Probabil asa i-am vazut eu, deosebiti, mai altfel decat restul blogarilor. Insa poate a fost numai parerea mea.
Fiecare are nevoie de o pauza. Acum a sosit si randul meu. Eu si bloguletul intram in pauza, sper eu, benefica pentru amandoi. Imi cer scuze oficial fata de cei carora cred ca le-am gresit cu ceva. Cer scuze putinilor cititori care au mai ramas pe taramul sufletelului. Sa aveti grija de voi si incercati sa fiti fericiti, prietenii dispar cand sunteti nefericiti.
Mironositele, pot fi recunoscute dupa perioada de sedere online. Mai mereu sunt prezente si in cautare de ceva ce nu pot gasi in viata reala. Se pisicesc, se dau destepte, cand de fapt nu sunt in stare sa isi gaseasca ceva trainic si bun in viata reala. Atunci ele apeleaza la internet in speranta ca pot intra in viata si curtea altora. Cu ochii de caprioara, calzi si umezi, cu talente nebanuite, persevereaza si stau agatate de bloguri, twitter si facebook, poate, poate pica ceva.

Boii – specimene tot mai des intalnite in online. Se dau barbati macho, stau agatati de online-ul asta, poate da Dumnezeu si isi gasesc fericirea. Boii sunt o sursa extraordinara de combatere a plictiselii. Ii gasesti la orice ora agatati de cate o mironosita, care este gata sa cada la primul cuvant scris de el – boul.
Boii sunt acei barbati care au acasa o sotie, o prietena, dar in online nu mai au nimic. Ii gasesti tristi si nefericiti, mereu disponibili si gata de atac.
Concluzia: boul e bou, n-ai ce sa-i faci – mereu umbla dupa vaci. Pam… pam.
Acest articol a fost scris ca prefata la noua carte care o sa apara cat de curand sub editura “Boul internautic”.
Nu am avut timp să îmi onorez bloguleţul cu premiul primit. Îi cer scuze pe acestă cale semaforului că am întârziat cu expunerea cadoului primit de la ea. Mă bucur că bloguleţul meu se numără printre cele citite şi preţuite de către semafor.
Chiar dacă sufleţelul a fost cam părăginit în ultima perioadă, chiar dacă nu a fost populat cu articole de calitate, totuşi a fost premiat.
Şi fiindcă veni vorba de premii ar cam trebui să îl dau şi eu mai departe. Cadoul merge mai departe la Naicu (se ştie), Addamissia, rontziki, mihai (cado de ziua lui), rose (chiar dacă lipseşte cu desăvârşire din spaţiul blogosferic), liaartzăgoasa, Maestrul Saturn şi Ciupanezului. Dragilor să vă expuneţi cadoul la vedere. Ar mai fi de trimis şi către Bogdanic (dar ştiu că e în concediu şi nu are timp să primească
), vulpiţa (dar e foarte ocupată), escu (dar nu mai are blog), cdmitroi (e ocupat cu alegerile
) şi dacă am sărit pe cineva să îmi fie cu iertare, consideraţi că l-aţi primit şi voi. Pe curând.
De ce te citeste lumea? – de drag? de placere? din obligatie?
De ce prietenii virtuali nu iti raman prieteni pana la capat? – tu ii considerai prieteni, ei te considerau o sursa de redirectionare trafic catre ei?
De ce intri pe anumite bloguri? – Din placere? Doar pentru a lasa un coment si apoi sa speri ca iti vor veni doi, trei vizitatori si pe la tine?
De ce nu putem ramane stabili gusturilor noastre si fideli blogurilor care candva ne erau dragi?
De ce ne schimbam optiunile?
Ce este mai important: blogul, persoana, unicii, vizitatorii sau continutul?
Ar fi mai multe de intrebat, dar ma opresc aici. Voi aveti raspunsuri pentru aceste intrebari?
Lebedelor va ofer o portie de zambet. O zi frumoasa sa aveti.
Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.
…
Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.
….
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta.
….
Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.
….
Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus.
….
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare…
…
Pasarile ciripea,
N-avea treaba,
Se distra!