Category: Blogareala

Raspuns pe fuga

By Sufletica | 16/11/2009

Dupa cum anuntam acum cateva zile, bloguletul si eu, avem nevoie de o pauza. Nu stiu daca pot ramane in pauza respectiva foarte mult timp sau poate din pauza asta o sa se nasca un alt blogulet, deocamdata nimic nu este sigur. De ce pauza? Simplu. Se pare ca am nevoie sa imi limpezesc gandurile. Sa pun in balanta anumite evenimente ce s-au intamplat sau urmeaza sa se intample in aceasta perioada. Fiindca nu imi place sa raman datoare nimanui, am ales sa va raspund prin acest post.
Fetelor, imi sunteti dragi cu toate. Nu trebuie sa ma compatimiti sau sa va intrebati “ce si cum”, nu am scris acel post pentru a primi compasiune sau alte pareri. A fost doar o constatare de-a mea.  A sosit timpul sa ma reinventez.
Domnule Escu, ma bucur ca vi se pare ca seman cu o drama queen, nu sunt o regina a dramei, nici nu am facut scoala in acest sens. Fiecare individ are dreptul sa traiasca si sa faca ce simte el. Mi-ati reprosat candva ca imi pun viata pe tava aici.  Nu. Viata personala nu o expun aici, doar anumite sentimente care imi sunt date sa le detin. Imi pare rau sa va anunt ca nu toti oamenii sunt claditi din fier si aluminiu, mai sunt si oameni slabi de inger, neputinciosi, incapabili sa se ridice din cenusa. Ranile imi apartin si mi le asum, insa asta, nu ar trebui sa fie treaba nimanui. Daca imi descarc anumite sentimente aici, asta nu inseamna ca le descarc pentru a primi ceva in schimb. Le mazgalesc si gata, poate alta-i starea de dupa. Apoi, vine vorba aia, fiecare isi asterne cum vrea.
Am considerat ca trebuie sa intru in pauza, asta e decizia mea si asa cred eu la momentul asta ca este mai bine pentru mine. Nu vreau sa va oblig in a citi ganduri amestecate si confuze ce imi trec in aceasta perioada prin capsor.
Stiu ca altii sunt mai distractivi, ca au idei, ca nu au griji, bravo lor. Eu, nu ma pot ascunde dupa degete, nu pot zambi atunci cand nu gasesc un motiv pentru a zambi. Multi cred ca asta este o prostie sau pur si simplu ma considera doar o proasta, este treaba voastra ce credeti. Pot scrie eu la nesfarsit, pot aduce argumente pana maine in zori, parerea unora nu o poti schimba. Numai cine ma cunoaste cu adevarat nu poate avea o parere gresita. Nu poti prin cateva randuri mazgalite pe un blog sa stii cum este omul ala. Vorba cuiva: omul nu e blogul si invers. E greu pentru majoritatea sa inteleaga ca anumite persoane sunt construite pe un anumit tipar si foarte rar, dar foarte rar pot fi schimbati. Eu una nu ma pot schimba dupa cum bate vantul. Am decis sa merg pe un drum, apoi nici ploaie, nici furtuna nu ma vor da la o parte din drumul ala.
Cum multe evenimente au coborat pe umerii mei si m-au facut sa nu mai fiu deosebita, consider ca trebuie sa ma retrag din Liga Blogarilor Deosebiti. Am avut onoarea sa intru in liga asta, acum consider ca eu nu mai onorez liga, asa ca ma retrag.
Am avut ocazia sa intalnesc cativa oameni deosebiti. Probabil asa i-am vazut eu, deosebiti, mai altfel decat restul blogarilor. Insa poate a fost numai parerea mea.
Sper ca am raspuns la intrebarea “de ce?”. Cei care stiu unde sa ma contacteze o pot face fara ezitare. Daca voi face o pauza de blog asta nu inseamna ca voi disparea de pe alte cai de comunicare. Numai bine tuturor.
Pies: nici-un eveniment blogosferic nu m-a indemnat la aceasta decizie. Nu vreau sa existe vreun dubiu asupra acestui lucru.

Pauza

By Sufletica | 13/11/2009

Fiecare are nevoie de o pauza. Acum a sosit si randul meu. Eu si bloguletul intram in pauza, sper eu, benefica pentru amandoi. Imi cer scuze oficial fata de cei carora cred ca le-am gresit cu ceva. Cer scuze putinilor cititori care au mai ramas pe taramul sufletelului. Sa aveti grija de voi si incercati sa fiti fericiti, prietenii dispar cand sunteti nefericiti.


Mironositele si boii

By Sufletica | 10/11/2009

mironositaMironositele, pot fi recunoscute dupa perioada de sedere online. Mai mereu sunt prezente si in cautare de ceva ce nu pot gasi in viata reala. Se pisicesc, se dau destepte, cand de fapt nu sunt in stare sa isi gaseasca ceva trainic si bun in viata reala. Atunci ele apeleaza la internet in speranta ca pot intra in viata si curtea altora. Cu ochii de caprioara, calzi si umezi, cu talente nebanuite, persevereaza si stau agatate de bloguri, twitter si facebook, poate, poate pica ceva.

2-vacigif

Boii – specimene tot mai des intalnite in online. Se dau barbati macho, stau agatati de online-ul asta, poate da Dumnezeu si isi gasesc fericirea. Boii sunt o sursa extraordinara de combatere a plictiselii. Ii gasesti la orice ora agatati de cate o mironosita, care este gata sa cada la primul cuvant scris de el – boul.

Boii sunt acei barbati care au acasa o sotie, o prietena, dar in online nu mai au nimic. Ii gasesti tristi si nefericiti, mereu disponibili si gata de atac.

Concluzia: boul e bou, n-ai ce sa-i faci – mereu umbla dupa vaci. Pam… pam.

Acest articol a fost scris ca prefata la noua carte care o sa apara cat de curand sub editura “Boul internautic”.

Cadoul bloguleţului meu

By Sufletica | 06/11/2009

Share photos on twitter with Twitpic Nu am avut timp să îmi onorez bloguleţul cu premiul primit. Îi cer scuze pe acestă cale semaforului că am întârziat cu expunerea cadoului primit de la ea. Mă bucur că bloguleţul meu se numără printre cele citite şi preţuite de către semafor.
Chiar dacă sufleţelul a fost cam părăginit în ultima perioadă, chiar dacă nu a fost populat cu articole de calitate, totuşi a fost premiat.
Şi fiindcă veni vorba de premii ar cam trebui să îl dau şi eu mai departe. Cadoul merge mai departe la Naicu (se ştie), Addamissia, rontziki, mihai (cado de ziua lui), rose (chiar dacă lipseşte cu desăvârşire din spaţiul blogosferic), liaartzăgoasa, Maestrul Saturn şi Ciupanezului. Dragilor să vă expuneţi cadoul la vedere. Ar mai fi de trimis şi către Bogdanic (dar ştiu că e în concediu şi nu are timp să primească :P ), vulpiţa (dar e foarte ocupată), escu (dar nu mai are blog), cdmitroi (e ocupat cu alegerile :D ) şi dacă am sărit pe cineva să îmi fie cu iertare, consideraţi că l-aţi primit şi voi. Pe curând.

Intrebari de marti

By Sufletica | 03/11/2009

De ce te citeste lumea? – de drag? de placere? din obligatie?

De ce prietenii virtuali nu iti raman prieteni pana la capat? – tu ii considerai prieteni, ei te considerau o sursa de redirectionare trafic catre ei?

De ce intri pe anumite bloguri? – Din placere? Doar pentru a lasa un coment si apoi sa speri ca iti vor veni doi, trei vizitatori si pe la tine?

De ce nu putem ramane stabili gusturilor noastre si fideli blogurilor care candva ne erau dragi?

De ce ne schimbam optiunile?

Ce este mai important: blogul, persoana, unicii, vizitatorii sau continutul?

Ar fi mai multe de intrebat, dar ma opresc aici. Voi aveti raspunsuri pentru aceste intrebari?

In cinstea lebedelor

By Sufletica | 27/10/2009

Lebedelor va ofer o portie de zambet. O zi frumoasa sa aveti.

Intr-o balta neagra,
Patru ochi luceste.
Ce sa fie oare?
Cred ca e doi peste.

Pe un camp cu viorele
Crestea numai ghiocei.
Si-a venit mandrele mele
Si le-a cules ei pe toti.
….
Creste iarba, iarba deasa
Perpendicular pe casa
Vine calul si o paste
Alta iarba se dezvolta.
….
Tara mea cu rauri multe
Si cu frunze si cu flori
Ai in tine-o populatie
De mai multi locuitori.
….
Si din bolovani cu apa
S-au format inspre apus
Muntii tai de incretire
Orientati cu varfu-n sus.
….
Trece lebedele-n zare.
Eu ma uit, ele dispare…

Pasarile ciripea,
N-avea treaba,
Se distra!

Sursa.