În premieră pe timp de criză
De când mă ştiu, în fiecare an de sărbători, în casa noastră a mirosit a brad. Ştiu că mulţi sunt anti tăiere brazi, dar mie chiar îmi plăcea mirosul lui ce îmi gâdila nările în fiecare dimineaţă când mă trezeam.
Am fost întotdeauna împotriva brazilor de plastic. Impresia mea despre ei nu este chiar bună. În primul rând, bradul de plastic nu îţi inspiră nimic. Ceva mort, ce vrea să îl imite pe fratele lui natural.
Anul ăsta o să intre în istoria sufleţelului ca fiind cel mai negru an din viaţa ei. Fiind an de criză, am decis, bineînţeles cu ajutorul unei oferte prinse pe fundeal, să cumpăr un brad nemuritor şi rece. În seara asta l-am împodobit. Tot în premieră, la împodobirea bradului nu am ascultat colindele lui Hruşcă, am refuzat să aud ceva în jurul meu. În câteva cuvinte, chiar că a fost un an de rahat, asta ca să nu folosesc cuvântul căcat şi am decis să îl închei în aceeaşi atomosferă maronie. Vă las să vă delectaţi cu un brad mort şi fără suflet. De criză.
)
<
