Nu-i aşa că nu mi-a simţit nimeni lipsa? E… nu-i bai… că tot o să mai lipsesc. Pam… pam…

… ceva despre cel mai bun amic al tău, simplu. Intri pe facebook şi ştii când a mâncat, când s-a jucat, cu cine s-a mai antrenat. De la o vreme am renunţat să îmi mai sun amicii. Uneori aflu mai repede de pe facebook, ce şi unde, cu cine, şi de ce nu mai dă un semn de viaţă. Unii chiar evită să spună anumite chestii la telefon, însă în secunda doi, scriu de bunavoie şi nesiliţi de nimeni, totul pe facebook. Măi să fie? Chiar în halul ăsta am ajuns cu toţii?

De ceva vreme mă codesc, mă foiesc, mă rotesc pe lângă o mare ispită. Ultima bucată din arsenalul adus. Eu nu am prea des pofte, dar şi când îmi vin, nimic nu îmi stă în cale. Acum trec printr-un astfel de moment. Probabil oboseala, nervii acumulaţi de peste zi, îşi cer tributul. Cum să rezolv totuşi problema? Să o deschid sau să nu o deschid? Aceasta-i întrebarea.

Să te trezeşti sâmbăta la ora 8 este curată blasfemie. Ziulica asta frumoasă ce a fost creată pentru somn, nu poate fi stricată şi plângărită cu aşa o blasfemie. Însă, nu toţi înţeleg acest lucru. Tocmai de aceea, drăguţa mea mamă mi-a stricat ziua mea de rugăciune prin trezirea la ora asta. Mă aşteaptă:
- 30 de geamuri de spălat;
- 7 camere de aspirat şi perspirat;
- 6 covoare de spălat;
- 7 mâţe de pieptănat;
- 15 câini de curăţat;
- 7 verze de murat.

Şi corul strigă tare: Blasfemie.  Îmi trag uniforma din dotare şi la munca de jos cu mine. Dacă voi supravieţui acestei zile, promit să mă apuc serios de rugăciune. La revedere.

Sunt doar eu defecta sau mi se pare ca nici bine n-am iesit de sub nameti si deja am inceput sa ne topim? Incerc sa imi deschid toate branhiile, sa imi gasesc modalitati de a inspira putin aer si degeaba. Ma topesc incet dar sigur. Voi cum suportati caldura asta infernala?