Archive for the ‘De plictiseala’ Category
N-am mai dat de foarte mult timp atenţie lepşelor. Cheful necesar pentru acest tip de joacă, a fost null. Având foarte multe datorii faţă de frumoasa deţinătoare de par, încerc să îmi plătesc o mică parte din ele, prin onorarea acestei lepşe.Google cred că o să mă bage la categoria “lacrimogene”. Deja toţi vizitatorii, puţini la număr ce-i drept, au ajuns pe umilu-mi blog căutând lacrimi. Nu mare mi-ar fi mirarea dacă m-aş descoperi la categoria de mai sus. Riscând să îmi transform jurnalul de suflet în televonelă, am să încerc să schimb registrul. Vom trece pe chestii mai haioase.
Sfat pentru căutătorii de “lacrimi”. Nu o să găsiţi niciodată lacrimi adevărate pe internet, încercaţi la farmacie. Am înţeles ca acolo există lacrimi artificiale. Până atunci lăsaţi pe sufleţica să lăcrimeze că e specialistă în de-astea.
Să revin la partea veselă. Am primit pe e-mail următoare poză.
Sunt curioasă câţi se regăsesc în ea.
Poate acum vor ajunge de pe google căutând “penis”, deci tot e ceva. 
După cum spuneam într-un comentariu la postul ăsta, atunci când Sufleţica este supărată se pune pe făcut lucruri mari în bucătărie. Şi uite ce a ieşit. Primul gând a fost de a construi niscai mucenici moldoveneşti. Sunt de sezon şi nu mai este decât o zi până la consumarea lor. Deci hai să vă arăt ce a ieşit:
Reţeta o găsiţi aici.
Acum că mucenicii sunt gata, parcă mi-ar fi foame. M-am gândit să mănânc ceva uşor şi gustos. Am ales să mai prepar şi nişte ciuperci umplute cu kaiser şi parmezan. Nu aveţi nevoie de foarte multe, ceva ciunperci, kaiser şi parmezam. Se curaţă ciupercile, se căleşte un pic kaiser-ul, se aşează ciupercile într-o tavă, se umple fiecare pălăriuţă cu kaiser, se pune parmezan şi gata. La cuptor cu ele. După circa juma de oră sunt bune de consumat.
Sper să îmi treacă starea deţinută în momentul de faţă, fiindcă altfel cred că îmi deschid un restaurant.
Nu se mai termina infernul alb. Se pare ca s-a instalat aici si nu mai vrea sa plece. In curand o sa ne cumparam un iglu si o sa mergem la vanatoare de foci. M-am saturat de lopata, de frig si de nameti. Totusi, zambetul nu a disparut de pe fata mea. Si, ca sa va inseninez si voua ziua, m-am gandit ca ar ajuta cateva ipostaze de sezon.
- cam asa o sa arate in curand si bombonica. 
- unde naiba sunt? Parca asta nu-i Polul Nord.
- nu mai pot, urasc zapada asta.
Nu ştiu cum e pe la voi, dar la mine ştiu că-i groaznic. Nu mai suport ninsoarea asta. Deja simt că trăiesc la Polul Nord. Trebuie să emigrez cât mai repede, altfel cred că fac alergie la ninsoare. Până atunci cred că ar trebui să mai râdem. Părerea mea…
Addamissia (37)
Aia cu Paru' (33)
pissi_mic (26)
Naicu (24)
<
