Category: De suflet

Şi toate s-au dus…

By Sufletica | 15/09/2011

vara, vacanţa, iubirea, momentele frumoase. Au rămas doar frunzele culcate liniştite pe trotuar şi eu.

Copilul din sufletul meu

By Sufletica | 27/07/2011

Am auzit adesea: ”eşti un copil”.

Răspunsul mi-a venit instantaneu: “şi ce dacă”. De când cineva te poate blama pentru asta?
Să încerc să elimin copilul din mine? Copilul care încă mai crede în poveşti. Să îl elimin? De ce? Au fost atâţia oameni care i-au murdărit sufletul, i-au dărâmat toate visele. De ce trebuie să îl ucid şi eu? Oare e prins în capcana corpului meu şi nu poate evada? Nici eu nu ştiu.
Există oameni care se maturizează din fragedă pruncie, însă eu simt că nu voi putea face chestia asta niciodată. Probabil din cauza asta mă simt mai altfel decât toţi ceilalţi. Nu spun că sunt buricul pământului, dar nici nu fac parte din tipar. Nu vreau să fac parte din tiparul clădit de nu ştiu cine. Eu vreau să fiu eu. Vreau să fiu copil atât cât voi putea. E o greşeală? Nu cred.
Nu vreau să ajung o femeie care uită să mai zâmbească fiindcă de ” este o femeie serioasă”, nu vreau să mă dau “înţeleapta satului”, când ştiu prea bine că mai am încă multe de învăţat pe lumea asta. Nu vreau nimic din toate astea, vreau decât să pot păstra copilul cât mai mult în sufletul meu. Atâta vreau. Dacă unora nu le place chestia asta, nu au decât să meargă mai departe. Eu nu mă dau după tipare, reguli şi alte tâmpeni inventate de unul foarte plictisit de viaţă.
Voi ţine copilul din sufletul meu, atât cât îmi doresc, nu trebuie să îl alung fiindcă aşa îşi doresc alţii.

Wish I could be…

By Sufletica | 12/07/2011

Pe aripi de vise

By Sufletica | 11/07/2011

Ce poate fi mai frumos în viaţa asta decât să visezi? Nimic nu se compară cu starea aia de bine, când stai cu ochii deschişi, cu privirea pierdută, visând la tot ce îşi doreşte sufleţelul tău. Multe vise mi-au trecut prin faţa ochilor. Multe s-au şi materializat, însă mereu am avut predilecţia să visez către sau la ceva ce nu se poate îndeplini niciodată.
Se spune că dacă nu crezi în visul tău acesta nu se va îndeplini. Cât de tare să crezi? Câte sacrificii să faci, doar trăind cu speranţa că într-o zi acest vis va deveni realitate?

Visul meu s-a frânt de foarte mult timp, acum în momentele de visare nu îmi mai doresc nimic, oare asta se cheamă că şi speranţa a murit? Că totul se sfârşeşte aici?

De sezon – ploaia

By Sufletica | 30/06/2011

Pe-aici când ploua, ploua îndesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si când se crapa iar de ziua, – ploua.

În faptul zilei, stresinile plâng.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stâng:
Pe-aici când ploua, – ploua, nu se-ncurca!

Iar când s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pâna la întoarcere, – te uda.

Exista si rastimpuri când se moaie,
Când parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul câte-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel – a ploaie.

Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura…

George Toparceanu – Ploua

Planuri de vacanţă

By Sufletica | 28/06/2011

De ceva vreme mă tot lupt cu anumite gânduri. Se pare că încep să simt din ce în ce mai acut nevoia de a-mi regăsi sufletul. Mă uit în jurul meu şi toată lumea plănuieşte mai mult sau mai puţin vacanţa. Eu pot spune că am avut două vacanţe până acum. Deci, nu mă pot plânge. Însă găndul că vara este printre noi, mai mult sau mai puţin, nu mă poate face să nu mă gândesc la ea.
Vacanţele programate nu mi-au plăcut niciodată. Eu sunt genul momentului.
Anul ăsta parcă ceva s-a schimbat. Aş vrea să plănuiesc şi eu aşa cum şi alţii o fac. De câteva zile mă tot gândesc că anul acesta aş putea să îmi programez vacanţa singură. Mi-ar place extraordinar să mă regăsesc. Îmi e frică de necunoscut. Să plec singură în lumea mare. Totuşi, ceva inedit nu strică să faci măcar odată în viaţa ta.
Prin urmare, cred că cel mai frumos cadou de ziua mea, ar fi să îmi iau inima în dinţi şi să plec undeva departe, doar eu şi cu mine.
Urmează să îmi aleg şi destinaţia. Nu ştiu cum o să fie, nu ştiu ce să aleg, dar în curând îmi voi pregăti perioada de linişte şi de regăsire.