Cine nu îşi aduce aminte de frunza? Minunatul joc ce ne ţinea pe străzi până noaptea târziu. Cu ţipete, cu urlete, cu inocenţa noastră de copii fără internet. Frunza a revenit. Se joacă frunza. Se caută amatori. Cine doreşte şi pofteşte este invitat pe bloguleţul micuţului porc pentru mai multe detalii. Până la următoare rundă de frunză luaţi de aici şi vedeţi cum s-a desfăşurat prima ediţie. Eu nu m-am încumetat să mă duc, cică depăşesc vârsta critică, dar aştept cu nerăbdare campionatul de şotron.

Nu uitaţi, niciodată nu este prea târziu să îţi trezeşti copilul din tine.

Stă în firea noastră să umplem spaţiile goale. Eu încerc să-mi umplu spaţiile goale cu amintiri. Dar nu acesta este modul cel mai bun de a trece peste. Acum ştiu. În călătoria vieţii, trebuie să găseşti pe cineva la fel de normal ca şi tine. Dacă iubeşti pe cineva, eliberează-l. Dacă trebuie să-l urmăreşti, atunci probabil nu a fost al tău de la bun început.

Să nu vă miraţi, dar am decis ca sufleţica să se transforme în Urzicuţa. De ce? Ete, aşa vrea perişorul ei. Păi, dacă am acceptat ploi sub forma de grindină, perişorul meu nu vrea să accepte ploaie cu broaşte. Serios că aţi citit foarte bine. Dacă la noi în ţară a fost prăpad, inundaţii, grindină, înecaţi, apăi la unguri a plouat cu broşte. Păi, nici nu vreau să mă gândesc la varianta asta. Nu vreau şi pace. Deja toţi perişorii mei sunt ridicaţi iar frunzele mele sunt în alertă. Trebuie neapărat să dispar de pe terra. Îmi iau rădăcina şi o tulesc. Trebuie să găsesc eu un locşor cald pe altă planetă. Fără broaşte, şerpi şi alte exemplare. Zbrrrrr…

De ceva vreme mă codesc, mă foiesc, mă rotesc pe lângă o mare ispită. Ultima bucată din arsenalul adus. Eu nu am prea des pofte, dar şi când îmi vin, nimic nu îmi stă în cale. Acum trec printr-un astfel de moment. Probabil oboseala, nervii acumulaţi de peste zi, îşi cer tributul. Cum să rezolv totuşi problema? Să o deschid sau să nu o deschid? Aceasta-i întrebarea.

Dimineaţă frumoasă de Marţi. M-am trezit cu zâmbetul pe faţă. Urma să fie o zi plină, dar nu conta, noaptea fusese extrem de plăcută. Cu vise lungi şi extrem de încinse. Planul de bătălie ce este întocmit de fiecare femeie, dimineaţa, atunci când face ochi, era stabilit de aseară. Problema arzătoare a femeilor dimineaţa este asemănătoare. Iar întrebarea ce le vine iute în minte, după ce şi-au băut cafeaua este : eu cu ce naiba mă îmbrac azi? Eu ştiam. Stabilisem deja de ieri. Ceva lejer, numa bun pentru căldurile astea. Apoi, zâmbetul îmi era datorat şi pentru că urma să mă încalţ cu pantofiorii săndăluţă, achiziţionaţi recent. După pregătirile de rigoare am plecat veselă spre birou. Am intrat ca o zână, măndră nevoie mare. Aveam pantofiori noi. Şi glume, şi râsete, şi întrebări de genul: unde naiba îi mai pui, că ai o grămadă? Inima îmi era împăcată. Pantofiorii au avut efectul ce îl aşteptam nerabdătoare. Însă, orice fericire ce îi este dată sufleţelului se stinge la fel de repede, precum a început. După o oră de purtat aceşti pantofiori, a început calvarul. Simţeam cum îmi explodează piciorul în ei. M-am învârtit, m-am descălţat pe sub birou. Nimic. Deja începusem să am o mare durere pe faţă. Se spune că femeile se cunosc după faţă. Dacă au o faţă căzută şi tristă, e clar că-s constipate sau le strâng pantofii. Eu mă încadram în a doua categorie. Puii mei. A fost cea mai lungă zi din viaţa mea. La întălnire de fiecare zi, încercam să fiu atentă la ce se discută în cadrul proiectului, dar gîndul meu era numai la picioruşele ce sufereau groznic. Aşa chinuială, nu am mai tras de foarte mult timp. Adevărată zi de Marţi. Acum, stând cu picioarele în apă rece, mă gândesc că poate eu sunt defectă. Oare toate femeile au probleme de genul ăsta? Eu nu am văzut până azi o faţă mai chinuită ca a mea. Şi cât de mândră şi veselă eram dimineaţă. Indivizii ăştia doi mi-au ruinat ziua şi viaţă. Nu mai amintesc că mâine probabil mă voi duce desculţă la servici. Nu de alta, dar nu mai am curaj să pun ceva pe picioruşele mele chinuite.

[View with PicLens]

1. o toaletă publică din Houston (exterior).
2. interiorul ei. Cum v-aţi simţi într-o toaletă de genul ăsta?
3. o toaletă de la etajul 10. Cred că aş ezita să intru în ea.
4. cameră pentru fumători – asta da soluţie anti-fumat.

De pe e-mail.