Iubim România şi asta ne consumă toată enerjia

[Show as slideshow]

[View with PicLens]

Ce carte sunt?

Mare mi-a fost mirarea să mai găsesc şi eu ceva de citit pe la domnul Bogdanic. Curioasă din fire, am intrat şi am dat peste testul de mai jos. Mi-am rupt si eu două minuţele din viaţa mea pentru a afla ce carte mă reprezintă.

You’re Adventures of Huckleberry Finn!

by Mark Twain

With an affinity for floating down the river, you see things in black and white. The world is strange and new to you and the more you learn about it, the less it makes sense. You probably speak with an accent and others have a hard time understanding you and an even harder time taking you seriously. Nevertheless, your adventurous spirit is admirable. You really like straw hats.

Take the Book Quiz
at the Blue Pyramid.

You’re The Bible!

by ?

One of the most controversial, misunderstood, and yet powerful people alive, you spark extensive discourse wherever you go. People think you hate a whole lot of things, and you probably do, but people forget about your
hatred for shrimp. Mostly, you like to tell stories and then be overwhelmed by how many different ways people interpret the things you tell them. The older you are, the less forgiving you become. While few can argue you’re trying to do good, most would say that you’ve wound up doing a good deal of ill. After all, the road to hell is paved with good intentions. Maybe you should just beget while the begetting’s good.

Take the Book Quiz II
at the Blue Pyramid.

Oare de ce am vrut eu neapărat să ştiu ce ştiam deja? Tu ce carte eşti?

Chinchilla versus uscătorul de păr

Am crezut că până în momentul ăsta le-am văzut şi auzit pe toate. Niciodată nu ar trebui să gândesc aşa. Există mereu ceva ce îţi demonstrează că în fiecare zi trăită înveţi câte ceva.

Programul de ieri a fost extrem de încărcat. Alergături după diverse mobile, nervi, trafic şi mult timp pierdut. Nici sâmbăta nu mai este o zi în care să poţi circula liniştit şi fără dureri de cap. Parcă tot Bucureştiul şi-a scos maşina, bunica, nepoata la plimbare.

După multe ore de alergat, ne-am gândit şi noi să facem o mică ieşire. Ne-am jucat, am băut pe bani puţini, ne-am  răsfăţat  cu o shaorma şi apoi am trecut la lucruri mai importante.

Unul din aceste lucruri a fost decizia mea subită de a-mi schimba culoarea părului. Zis şi făcut. Ajunsă la operaţiunea uscat păr, am auzit dintr-o cuşcă multe zgomote.

Chinchilla era lipită de gratii şi cerşea. Oare ce cerşea ea?

Fiind o doamnă la bază, normal că vroia şi ea să fie coafată. Nu pot să vă explic în cuvinte câtă plăcere se citea pe chipul ei. Până la ea nu am văzut animal căruia să îi placă zgomotul produs de feon, să nu mai spun de zgomot. Ea, măndră şi înfoiată toată, ar fi vrut pe toate părţile.

Chinchi (căci aşa îi spunem noi) nu este la prima abatere de genul ăsta. Ele sunt înebunite după căldură. Acum un an şi ceva fiind liberă prin bucătărie s-a băgat sub aragaz şi a stat toată noaptea acolo. Dimineaţă când ne-am trezit şi am văzut-o am rămas uimite. Chinchi avea juma de parte a corpului arsă. Se băgase sub cuptor fiindcă tocmai se gătise ceva acolo şi aşa de tare i-a plăcut la căldura cuptorului încăt nici nu a simţit că jumătate din blana ei se topise. Era aşa de caraghioasă, exact ca în seara asta când a vrut să ne demonstreze că nu doar noi femeile iubim feon-ul, ci chiar şi ele.

Morala: în fiecare zi înveţi câte ceva. Astăzi a fost ziua surprizelor. Chincilla versus uscătorul de păr. Dacă deţineţi un animal asemănător, încercaţi chestia asta.

Proşti mai sunt şi bărbaţii…

Le este atât de greu să spună ceea ce ar trebui să spună la momentul potrivit. Dar ei, nu şi nu, Batman, Batman. Dacă toate lucrurile s-ar spune atunci când le este rândul să fie zise, eu cred că altfel ar fi viaţa noastră. Nu ştiu să spună “te iubesc” atunci când ar trebui să spună. Nu ştiu să spună “Adio”, atunci când ar trebui să spună şi uite aşa începem noi să ne facem fel şi fel de variante în minte. De aici şi până la marele dezastru, nu există decât un pas. Ei nu spun, noi nu înţelegem şi uite aşa iese o ciorbă fără sare şi fără de piper. În fond, sunt doar două cuvinte:
“te iubesc” sau “la revedere”. E greu?

Kit Kat varianta indiană

Întotdeauna am fost obsedată de reclame, bineînţeles de reclamele bune. De o grămadă de ani mă chinui să ajung şi eu măcar odată la Noaptea Devoratorilor de Publicitate, dar n-am ajuns. Astă seară, pentru a-mi schimba  starea generală am făcut o cură de reclame (a mers să ştiţi).

Încep cu Kit Kat în varianta indiană:

Cum poţi păcăli moartea (atunci când ai bani):

Visul lui:

Visul ei:

Miroase…

… groaznic a iarnă. Miroase groaznic a nămeţi, noroi, mâzgă. Miroase groaznic a nervi, lehamite şi a dorinţă de a scăpa cât mai repede din mocirla ce o să vină peste noi. Miroase a emigrare şi mirosul ăsta chiar îmi place. Miroase a ţări calde şi multă civilizaţie.