Sufleţica

Archive for the ‘Fotografie’ Category

Pe parcursul vremii am auzit diverse poveşti despre acest Carnaval. Una mai frumoasă decât alta. Magie, mister, eleganţă, acestea sunt cuvintele care descriu fenomenul veneţian.

În luna Februarie, spectacolul şi magia costumelor vor fi prezente de dimineaţă până seara pe străzile Veneţiei. Din câte ştiu povestea Carnavalului a început undeva prin anul 1268. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social nu îşi mai aveau sensul. Fiecare mască are povestea ei. Tocmai de aceea măştile nu vorbesc. De ce? Pur şi simplu, pentru a nu se demasca. Sunt tăcute, pline de mister, fermăcătoare.

Contactul cu lumea Carnavalui, dar şi cu Veneţia în sine, a fost un sentiment de nedescris. “Oraşul iubirii”, căci aşa se mai numeşte Veneţia, îşi merită pe deplin numele. Străzile sunt purtătoare de vechi poveşti de dragoste, de intrigi şi de multă istorie. Gondolele, gondolierii, totul este precum în poveste. Istoria şi magia sunt prezente la tot pasul.

Mici prăvălii pline de măşti de o frumuseţe nedescrisă în cuvinte, baruri pline de oameni veseli, de ospătăriţe ce dansează în timp ce te servesc.  Atmosferă de sărbătoare, gondolieri ce te strigă la tot pasul  ”Ciao, bella“, şi cât de frumos sună aceste cuvinte în gura lor. În două cuvinte, acolo poţi trăi, un vis, o poveste.

Ani de zile am visat la momentul în care voi face parte din lumea aceea. Acum doi ani, am avut ocazia să particip la Carnaval şi pentru câteva zile am avut impresia că sunt în altă lume.

Îmi pare rău că nu voi ajunge şi anul ăsta. Dacă aveţi timp şi stare, puteţi să faceţi un salt de weekend. Nu veţi regreta. Măcar pentru două zile să trăiţi o minunată poveste. Merită.

[View with PicLens]

12►

Nu ştiu de unde e izvorâtă, n-am săpat să îi aflu povestea, dar rontziki s-a gândit că sunt în şomaj şi uite aşa mi-a dat de lucru. Leapşa presupune etalarea a două poze, una de corazón şi alta haioasă. Greu. Foarte greu. Însă mă strădui să aleg una reprezentativă pentru secţiunea corazón. M-am oprit la următoarea poză. De ce? Nu ştiu. Însă pentru mine este o poză foarte dragă şi plină de amintiri.

Urmează poza haioasă. Aici oscilez între maimuţa lui cdmiroi sau maimuţa mea. Grea alegere. Însă vreau să-i fac în ciudă. A mea e mai haioasă. Aveam şi două, chiar şi nouă, dar nu mă întind.

Leapşa merge mai departe la naicu şi addamissia. Trebuie să aflăm şi secretele lor.

Din câte am observat la concursul anterior, vă pricepeţi dragilor. Sunteţi chiar informaţi. Se pare că a fost totuşi prea uşor. M-am gândit să vă mai pun la o încercare. Acum să vă văd. Dacă ghiciţi şi maura de mai jos. Capitulez. Mă las de meserie şi recunosc că staţi toată ziua cu nasul în revistele Playboy, pardon Forbes.

Câştigătorului îi voi oferi următoarea revistă Playboy.

Am şi un banc pentru voi:

- Ieri am omorat cinci muste – trei masculi si doua femele.
- Cum ai stiut care sunt masculi si care femele?
- Simplu: trei s-au asezat pe o lada de bere si doua pe cardul de credit.

Mulatră, tinerică, cântăreaţă, implicată într-un scandal sexual, campioană la apariţiile din presa de scandal. Acum să văd cât de informaţi sunteţi dragilor.

Am promis cu ceva vreme în urmă că voi reveni şi cu alte poze din mirifica vacanţă. Astăzi paşii noştrii vor merge uşor pe tărâmul Germaniei şi Austriei. Mai precis la Heidelberg şi Salzburg.

Heidelberg este un oraş în nord-vestul landului Baden-Wurttemberg, oraş vechi şi bine conservat. Nici eu nu am ştiut până astăzi, că în acest oraş a decedat, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel puţin aşa spune wikipedia. Mai multe nu vă spun despre acest oraş, veţi observa şi singuri din fotografii, că este o minune de oraş. Multe clădiri vechi şi bine întreţinute. Vegetaţie din belşug, răul Nekar şi multe alte frumuseţi de care nemţii au avut grijă să nu le deterioreze. Read the rest of this entry »

Sper că nu v-aţi plictisit de serialul intitulat Vacanţa. Dacă totuşi v-aţi plictisit, eu nu am ce să vă fac. Am vizitat multe tărâmuri în această vară, tocmai de aceea capitolul acesta o să se mai întindă pe parcursul a încă două, poate chiar trei episoade.
Oraşul Baden-Baden este aşa de bine situat, încât poţi ajunge în doi timpi şi trei mişcări ori în Elveţia, ori în Franţa. Noi pentru început am ales să mergem la Izvorul Dunării şi apoi la Cascada Rinului. Drumul până la Izvorul Dunării a fost minunat. De şosele nu vă mai vorbesc, însă de peisaj aş vrea să vă notez doar că este extraordinar de frumos. Verdele din pădurile vecine drumului naţional ce duce spre Donaueschingen, este de nedescris.

Am ajuns destul de repede la prima destinaţie. Mă aşteptam la ceva mare şi grandios. Dunărea, însă, izvorăşte somptuos dintr-un monument, ca pe parcurs să se unească cu cele două râuri Breg şi Brigach şi să ajungă pe tărâmul nostru mult mai mare şi frumoasă. Am cules ceva amintiri deosebite şi nu pot să vă descriu ce a simţit inimioara mea când a zărit la loc de cinste placa pe care găseai următoarele cuvinte: România – bastion de mii de ani al Europei ce străjue Delta Dunării. Emoţiile au fost de nedescris şi totodată neînţelese. Nu mă ştiam aşa de patrioată. Read the rest of this entry »