Încă n-am dat colţul, spre ghinionul unora, încă mai trăiesc, spre nefericirea altora. Vacanţa mi-a ocupat mai tot timpul. Acum, fiindcă a venit toamna, zic eu că ar trebui să mai muncesc un pic, nu aş vrea să ajung în iarnă, precum greieraşul din fabulă. Îmi e frică că nu am voce şi risc să răman fără provizii.
Am început în forţă, cu un program de peste 13 ore pe zi de muncă, cu weekend-uri petrecute la muncă. Deci, nu mă pot plânge. În rest, mă pregătesc vertiginos pentru planurile pe termen scurt. Despre aceste planuri voi scrie la momentul potrivit.Până atunci vă pot spune că am văzut un pic din regiunea Moldovei, mi-am întânit rude dragi şi am petrecut mai bine de o lună şi o săptămână alături de omuleţul meu drag.

M-am reîntors la singurătate şi ca atare mă refugiez pentru o perioadă în muncă. Probabil că o să vină şi momentul în care trebuie să fac marea schimbare, totuşi pînă atunci o să mai treacă ceva vreme.

P.S: fără nici-o legătură cu măzgălitura mea de mai sus, vă recomand cu multă căldură doi fotografi împătimiţi, la care puteţi apela cu încredere pentru amintiri de neuitat. Pentru contact şi mai multe informaţii nu ezitaţi să daţi click pe http://www.photochic.ro/.

[View with PicLens]

1. o toaletă publică din Houston (exterior).
2. interiorul ei. Cum v-aţi simţi într-o toaletă de genul ăsta?
3. o toaletă de la etajul 10. Cred că aş ezita să intru în ea.
4. cameră pentru fumători – asta da soluţie anti-fumat.

De pe e-mail.

arată altfel acolo. Simt încă briza oceanului în nări. Îmi este dor de cerul ce parcă stătea să pice pe noi.

[View with PicLens]

Am descoperit câteva fotografii care exprimă atât de bine stare mea actuală.

Sursa: aici.

Pe parcursul vremii am auzit diverse poveşti despre acest Carnaval. Una mai frumoasă decât alta. Magie, mister, eleganţă, acestea sunt cuvintele care descriu fenomenul veneţian.

În luna Februarie, spectacolul şi magia costumelor vor fi prezente de dimineaţă până seara pe străzile Veneţiei. Din câte ştiu povestea Carnavalului a început undeva prin anul 1268. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social nu îşi mai aveau sensul. Fiecare mască are povestea ei. Tocmai de aceea măştile nu vorbesc. De ce? Pur şi simplu, pentru a nu se demasca. Sunt tăcute, pline de mister, fermăcătoare.

Contactul cu lumea Carnavalui, dar şi cu Veneţia în sine, a fost un sentiment de nedescris. “Oraşul iubirii”, căci aşa se mai numeşte Veneţia, îşi merită pe deplin numele. Străzile sunt purtătoare de vechi poveşti de dragoste, de intrigi şi de multă istorie. Gondolele, gondolierii, totul este precum în poveste. Istoria şi magia sunt prezente la tot pasul.

Mici prăvălii pline de măşti de o frumuseţe nedescrisă în cuvinte, baruri pline de oameni veseli, de ospătăriţe ce dansează în timp ce te servesc.  Atmosferă de sărbătoare, gondolieri ce te strigă la tot pasul  ”Ciao, bella“, şi cât de frumos sună aceste cuvinte în gura lor. În două cuvinte, acolo poţi trăi, un vis, o poveste.

Ani de zile am visat la momentul în care voi face parte din lumea aceea. Acum doi ani, am avut ocazia să particip la Carnaval şi pentru câteva zile am avut impresia că sunt în altă lume.

Îmi pare rău că nu voi ajunge şi anul ăsta. Dacă aveţi timp şi stare, puteţi să faceţi un salt de weekend. Nu veţi regreta. Măcar pentru două zile să trăiţi o minunată poveste. Merită.

[View with PicLens]

12►

Nu ştiu de unde e izvorâtă, n-am săpat să îi aflu povestea, dar rontziki s-a gândit că sunt în şomaj şi uite aşa mi-a dat de lucru. Leapşa presupune etalarea a două poze, una de corazón şi alta haioasă. Greu. Foarte greu. Însă mă strădui să aleg una reprezentativă pentru secţiunea corazón. M-am oprit la următoarea poză. De ce? Nu ştiu. Însă pentru mine este o poză foarte dragă şi plină de amintiri.

Urmează poza haioasă. Aici oscilez între maimuţa lui cdmiroi sau maimuţa mea. Grea alegere. Însă vreau să-i fac în ciudă. A mea e mai haioasă. Aveam şi două, chiar şi nouă, dar nu mă întind.

Leapşa merge mai departe la naicu şi addamissia. Trebuie să aflăm şi secretele lor.