Până şi cerul…
arată altfel acolo. Simt încă briza oceanului în nări. Îmi este dor de cerul ce parcă stătea să pice pe noi.
arată altfel acolo. Simt încă briza oceanului în nări. Îmi este dor de cerul ce parcă stătea să pice pe noi.
Pe parcursul vremii am auzit diverse poveşti despre acest Carnaval. Una mai frumoasă decât alta. Magie, mister, eleganţă, acestea sunt cuvintele care descriu fenomenul veneţian.
În luna Februarie, spectacolul şi magia costumelor vor fi prezente de dimineaţă până seara pe străzile Veneţiei. Din câte ştiu povestea Carnavalului a început undeva prin anul 1268. Încă de atunci veneţienii îşi făceau singuri măştile şi costumele pe care le purtau la paradă şi la petreceri, iar identitatea, sexul şi statutul social nu îşi mai aveau sensul. Fiecare mască are povestea ei. Tocmai de aceea măştile nu vorbesc. De ce? Pur şi simplu, pentru a nu se demasca. Sunt tăcute, pline de mister, fermăcătoare.
Contactul cu lumea Carnavalui, dar şi cu Veneţia în sine, a fost un sentiment de nedescris. “Oraşul iubirii”, căci aşa se mai numeşte Veneţia, îşi merită pe deplin numele. Străzile sunt purtătoare de vechi poveşti de dragoste, de intrigi şi de multă istorie. Gondolele, gondolierii, totul este precum în poveste. Istoria şi magia sunt prezente la tot pasul.
Mici prăvălii pline de măşti de o frumuseţe nedescrisă în cuvinte, baruri pline de oameni veseli, de ospătăriţe ce dansează în timp ce te servesc. Atmosferă de sărbătoare, gondolieri ce te strigă la tot pasul ”Ciao, bella“, şi cât de frumos sună aceste cuvinte în gura lor. În două cuvinte, acolo poţi trăi, un vis, o poveste.
Ani de zile am visat la momentul în care voi face parte din lumea aceea. Acum doi ani, am avut ocazia să particip la Carnaval şi pentru câteva zile am avut impresia că sunt în altă lume.
Îmi pare rău că nu voi ajunge şi anul ăsta. Dacă aveţi timp şi stare, puteţi să faceţi un salt de weekend. Nu veţi regreta. Măcar pentru două zile să trăiţi o minunată poveste. Merită.
Nu ştiu de unde e izvorâtă, n-am săpat să îi aflu povestea, dar rontziki s-a gândit că sunt în şomaj şi uite aşa mi-a dat de lucru. Leapşa presupune etalarea a două poze, una de corazón şi alta haioasă. Greu. Foarte greu. Însă mă strădui să aleg una reprezentativă pentru secţiunea corazón. M-am oprit la următoarea poză. De ce? Nu ştiu. Însă pentru mine este o poză foarte dragă şi plină de amintiri.
Urmează poza haioasă. Aici oscilez între maimuţa lui cdmiroi sau maimuţa mea. Grea alegere. Însă vreau să-i fac în ciudă. A mea e mai haioasă. Aveam şi două, chiar şi nouă, dar nu mă întind. ![]()
Leapşa merge mai departe la naicu şi addamissia. Trebuie să aflăm şi secretele lor. ![]()
Din câte am observat la concursul anterior, vă pricepeţi dragilor. Sunteţi chiar informaţi. Se pare că a fost totuşi prea uşor. M-am gândit să vă mai pun la o încercare. Acum să vă văd. Dacă ghiciţi şi maura de mai jos. Capitulez. Mă las de meserie şi recunosc că staţi toată ziua cu nasul în revistele Playboy, pardon Forbes.
Câştigătorului îi voi oferi următoarea revistă Playboy. ![]()
Am şi un banc pentru voi:
- Ieri am omorat cinci muste – trei masculi si doua femele.
- Cum ai stiut care sunt masculi si care femele?
- Simplu: trei s-au asezat pe o lada de bere si doua pe cardul de credit.
Mulatră, tinerică, cântăreaţă, implicată într-un scandal sexual, campioană la apariţiile din presa de scandal. Acum să văd cât de informaţi sunteţi dragilor.