Atunci când nu ai studii în domeniu şi nici măcar un pic de talent, ar trebui să te laşi repede de meserie. Se pare că şi pentru a cânta în stradă trebuie să ai puţin talent, altfel ţi-o furi.
Ţin să mulţumesc pentru porţia asta de râs, dragului prieten, Vali.
A inceput un nou an. Avand in vedere traditia, fiecare an trebuie sa inceapa cu lucruri noi. Primul lucru nou din acest an a fost scumpirea benzinei. Astazi rasfoind ziarele am dat si peste noile amenzi de circulatie.
Avand in vedere ca Sufletica locuieste intr-un cartier de vaza al Bucurestiului, noua amenda de circulatie chiar ii va aduce anumite dureri de cap. Cum strazile din cartierul meu sunt atat de curate si pavate se pare ca bugetul meu o sa fie foarte afectat in acest an.
Printre numeroase abateri care merita sa fie sanctionate din plin, asta este cea care mi-a redat zambetul pe fata. Deci, vei fi amendat daca indraznesti sa iesi pe drumurile publice cu rotile pline de noroi:
- rotile pline de noroi - amenda intre 603 si 1.340 lei (amenda veche 540-1.200 lei).
Drept urmare, pana sa iasa Sufletica in soseaua principala isi va cara masina in spate, pentru ca nu cumva sa murdareasca rotile masinii si sa se trezeasca cu amenda de mai sus. Daca isi vor face un obicei sa stea la cotul strazii, asta inseamna ca Sufletica o sa fie amendata in fiecare zi. Pai mai bine ii cumpar ugg-uri masinii si rezolv problema.
Ma intreb eu: exista drum, sosea, fara noroi? Mai bine inventau amenda pentru iesit pe drumurile publice cu masina. Era cam acelasi lucru.
Oare ala care a inventat amenda asta are avion sau locuieste cumva in Zimbabwe? Ii transmit pe aceasta cale toate urarile mele de bine si un intreg frigider de carne daca doreste.
Am crezut că până în momentul ăsta le-am văzut şi auzit pe toate. Niciodată nu ar trebui să gândesc aşa. Există mereu ceva ce îţi demonstrează că în fiecare zi trăită înveţi câte ceva.
Programul de ieri a fost extrem de încărcat. Alergături după diverse mobile, nervi, trafic şi mult timp pierdut. Nici sâmbăta nu mai este o zi în care să poţi circula liniştit şi fără dureri de cap. Parcă tot Bucureştiul şi-a scos maşina, bunica, nepoata la plimbare.
După multe ore de alergat, ne-am gândit şi noi să facem o mică ieşire. Ne-am jucat, am băut pe bani puţini, ne-am răsfăţat cu o shaorma şi apoi am trecut la lucruri mai importante.
Unul din aceste lucruri a fost decizia mea subită de a-mi schimba culoarea părului. Zis şi făcut. Ajunsă la operaţiunea uscat păr, am auzit dintr-o cuşcă multe zgomote.
Chinchilla era lipită de gratii şi cerşea. Oare ce cerşea ea?
Fiind o doamnă la bază, normal că vroia şi ea să fie coafată. Nu pot să vă explic în cuvinte câtă plăcere se citea pe chipul ei. Până la ea nu am văzut animal căruia să îi placă zgomotul produs de feon, să nu mai spun de zgomot. Ea, măndră şi înfoiată toată, ar fi vrut pe toate părţile.
Chinchi (căci aşa îi spunem noi) nu este la prima abatere de genul ăsta. Ele sunt înebunite după căldură. Acum un an şi ceva fiind liberă prin bucătărie s-a băgat sub aragaz şi a stat toată noaptea acolo. Dimineaţă când ne-am trezit şi am văzut-o am rămas uimite. Chinchi avea juma de parte a corpului arsă. Se băgase sub cuptor fiindcă tocmai se gătise ceva acolo şi aşa de tare i-a plăcut la căldura cuptorului încăt nici nu a simţit că jumătate din blana ei se topise. Era aşa de caraghioasă, exact ca în seara asta când a vrut să ne demonstreze că nu doar noi femeile iubim feon-ul, ci chiar şi ele.
Morala: în fiecare zi înveţi câte ceva. Astăzi a fost ziua surprizelor. Chincilla versus uscătorul de păr. Dacă deţineţi un animal asemănător, încercaţi chestia asta.
<
