Lipseşte. Fuge fără preaviz şi totuşi când se întoarce aruncă cu “parul” în oameni. Cam asta este povestea pe scurt a acestei lepşe. Mi-a fost dăruită cu drag de frumoasa cu parul. Cică nu vrea să mă vadă până nu fac leapşa asta. Deci, trec la treabă, că n-am chef să fac cunoştiinţă cu parul ei.
1. Eşti într-o situaţie unde drepturile individului nu există. Trebuie să alegi între Umilinţă şi Bătaie. Tu ce alegi şi de ce? Read more »
Pot spune sincer că îmi era cam dor de o leapşă. Cred că chestia asta s-a simţit dincolo de mări şi oceane. Concluzie: aimee cea drăguţă m-a procopsit cu o leapşă lungă ca o zi de post. Dar nu-i bai, chiar aveam chef de una. Să nu mă mai lungesc, zic, nu de alta dar îmi aud vorbe în sat că prea mă distrez, aşa că mai bine trec la muncă.
1. De câte ori pe zi te speli pe faţă? Păi depinde. Niciodată când stau acasă şi zac în pat. Întotdeauna când plec la scârbici şi poate de două, trei ori pe parcursul zilei. Nu de alta, dar încerc să mă trezesc, atunci când mă apucă somnul pe la scârbici. 2. Ce fel de ten ai? Alb şi amestecat. Nici uscat, nici gras, exact aşa cum trebe. 4. Foloseşti exfoliant? Niciodată. mă exfoliez şi singură. Read more »
- sufletul meu;
- motanul din dotare;
- amintirile ce ma inconjoara;
- mandrie;
- diverse principii;
- mare;
- muzica;
- persoanele dragi;
- prietenii ce mi-au fost cu adevarat prieteni;
Si as completa ca niciodata eu nu as putea sa renunt la persoana care mi-a fost alaturi in momentele grele.
Leapsa vine de la Ciupanezu si merge mai departe la cine crede ca se poate opri pentru cateva secunde sa preseteze cateva ganduri.
N-am mai dat de foarte mult timp atenţie lepşelor. Cheful necesar pentru acest tip de joacă, a fost null. Având foarte multe datorii faţă de frumoasa deţinătoare de par, încerc să îmi plătesc o mică parte din ele, prin onorarea acestei lepşe.
Cică ar trebui să povestesc când şi cum m-am aburit eu prima oară. Apăi, maică, să tot fie ceva ani buni. Eram mândră fetiţă în sat, frumuşică, jucauşă, să fii fost prin clasa a X-a. Cu mic, cu mare am plecat toată clasa la balul bobocilor. Se ţinea undeva prin Pantelimon, la un club nu prea select pentru vremea aia. Cu un an înainte tot acolo se ţinuse şi aveam ceva experienţe proaste. Ţiganii din zonă, ofticaţi că nu pot intra în clubul respectiv, ne aşteptau la plecare şi căutau sămânţă de scandal cu băieţii din liceul nostru. Foarte mulţi au avut de suferit din chestia asta, deci nu era chiar o plăcere să mergi la Balul Bobocilor. Oricum nu aveam să ratez acel bal. Mergem noi acolo, mândri nevoie mare, ne distrăm, dansăm şi la un moment dat cuiva îi vine ideea să plecăm mai devreme şi să mergem într-un restaurant unde să continuăm distracţia. Read more »
… de toate astea. Îmi vine să fug, dar nu ştiu unde. N-am unde să mă ascund de mine. Grea senzaţie. S-a observat şi pe aici că nu am chef de nimic, nici măcar să îmi plătesc datoriile către drăguţa doamnă posesoare de par, nici către rontziki care m-a nimerit bine de tot cu rolul din filmul The Duchess.
Şi uite aşa, a trebuit să văd neapărat filmul, fiindcă altfel nu puteam să o cred pe cuvânt pe drăguţa de rontziki, atunci când îmi atribuise rolul Georgianei din The Duchess. Acum nu am decât să îi mulţumesc, cu ocazia asta am văzut un film frumos, de care chiar nu ştiam.
De o săptămână m-am apucat de citit Shantaram, carte recomandată de bogdanic. Sper să o şi termin, nu de alta, dar cheful meu din zilele astea este asemănător celui din melodia asta.
Plec de tot
Departe de tot
De tot ce-am avut
Dar am pierdut
Plec departe
Plec pe Marte
Si-acolo poate
Poate-poate
Si mai departe…