Fata cu parul de foc a ales un alt drum. Ca si-a dorit cu ardoare sa moara sau ca pur si simplu a fost o reactie la medicamentele luate, numai medicii legisti or sa stie chestia asta. Ce este trist? Astazi, Madalina Manole ar fi implinit 43 de ani. Fata draga nu fi trista, cam asa suna unul din cantecele ei. Insa, probabil ea a fost destul de trista, altfel nu imi pot explica gestul. Si da, a plecat.

Sa-ti fie drumul lin acolo in ceruri.

Cei care sperau că seria “Bailando por un sueno internacional” a luat sfârşit, vor avea surpriza să mai regăsească câteva posturi pe această temă. Concursul ăsta a demonstrat că nici-o competiţie nu poate scăpa de certuri, invidii şi alte uneltiri. Echipa din Peru a fost eliminată din concurs, datorită numeroaselor nemulţumiri la adresa juriului (pe bune dreptate, zic eu). Noroc cu această eliminare. Uite aşa, ne-am întors înapoi în concurs. Pe larg puteţi citi aici. Eu le doresc mult noroc în competiţie, se pare că au nevoie, fiindcă nici bine nu s-au întors şi iar sunt condamnaţi la duel. Laura, Bogdan… înainte cu toată forţa.

Complicată, cu bune şi rele, frumoasă. Pe scurt, aşa ar trebui să fie catalogată viaţa mea. Uneori simt că nu mai am timp să fac tot ceea ce mi-am propus, dar încerc să recuperez timpul pierdut. Îmi place să râd, să fiu veselă, să fiu înconjurată de prieteni. Cine nu îşi doreşte lucrul ăsta? Totuşi, dacă ar fi să o iau de la început, nu cred că aş schimba foarte multe lucruri. Nu poţi să schimbi ceea ce ţi-a fost scris atunci când ai apărut pe lumea asta. Că luăm decizii proaste, uneori, că ne grăbim destinul şi soarta, asta-i altă problemă. Dar de ce vorbesc eu acum de viaţa mea? Habar n-am. A, ba da, ştiu de ce vorbesc de viaţa mea. Fiindcă am ascultat melodia asta care nu s-a calificat în finala Eurovisionului. Eu am îndrăgit-o. De ce? Pentru că e simplă şi frumoasă, exact ca şi viaţa mea.

Luată pe sus şi cu multe rugăminţi din partea fetelor cucuiete, am ajuns ieri noapte într-un oarecare club de fiţe bucureştean. Multă lume, multe fete frumoase şi surpriza serii, un concert live. N-am înţeles cum se numea trupa, însă solista o cunoşteam de foarte mult timp. Este vorba de Maria Radu, fosta solistă de la Van Noizz. Am rămas oarecum surprinsă. Un concert live, o voce minunată şi un show de zile mari. Nici Madonna nu a reuşit să mă impresioneze precum Maria Radu. Nu prea s-au mai spus multe despre ea în ultima vreme, n-am mai auzit-o pe la niciun post de muzică sau radio, însă văd că se menţine în voce. A fost o oră jumătate de cântece vechi, noi, rock, blues, hit-uri ce le ştim cu toţii. Cântate perfect din punct de vedere vocal. Uimirea nu avea să se termine aici. M-am gândit că la fiţoşii pe care îi găseai pe fiecare metru pătrat din club, muzica de genul ăsta nu o să prindă. Totuşi toată lumea s-a simţit minunat şi atmosfera a fost foarte frumoasă. Două melodii mi-au rămas prin căpuşor, drăguţe şi destul de vechi, dar tare fredonate de public.

Bravo, Maria Radu. N-am crezut că poţi avea o voce aşa de bună. Bravo. Ai fost o surpriză foarte plăcută pentru mine şi cred că pentru toată lumea care s-a aflat în clubul Tribute.

Vă scriu de pe malul Mării Mediterane.  Temperatura este optimă pentru stat cu burta la soare. Nu mai contează că de două zile plouă, oricum coafura rezistă.

Vroiam să vă spun ce se ascultă pe aici, pe meleaguri spaniole. Păi, se ascultă într-o disperare Dj Project & Giulia, Inna, Tom Boxer, Akcent etc., adică multă muzică românească. Însă eu m-am îndrăgostit de următoarea melodie.

Până la următoarea relatare, vă las să savuraţi melodia de mai sus.