Ştiu că este în italiană, dar este aşa de adevărat filmuleţul ăsta. Atât de la obiect şi se potriveşte mănuşă şi pentru realitatea românească.
O mare urare pentru toţi politicienii din România – Vaffanculo.

Acum vreau sa vad cine este cu mine sau cine este impotriva mea. Am nevoie de voturile voastre. E, acum vreau sa vad cine da un click pentru a fi voinic… Chiar aici.  
Nu uitaţi: părerea voastră pătează!

Astă seară s-au decis şi cele 12 piese care se vor bate mâine seară pentru a ne reprezenta cu mândrie la festivalul Eurovision. Nu sunt în domeniu, dar câteva piese sunt chiar frumuşele. Nu ştiu ce şanse o să avem anul acesta, fiindcă anul trecut chiar ne-am făcut de ruşine.
Am revizuit un pic piesele şi cred că ne putem baza pe următoarele:

1. Dalma – Love was never her friend

2. Elena Gheorghe – The balkan girls

3. Zero – Sunny Days

După umila mea părere, cred că cele enumerate mai sus au parfum de Eurovision. Sper să nu mă înşel, şi dacă totuşi mă înşel, ce îmi pasă? Nu-s în domeniu.
Celelalte piese finaliste le puteti găsi la următorul link. Îmi e prea lene ca să le mai scriu aici. Sper să ma iertaţi pentru acestă lene care mă străbate în acest moment.
O piesă însă mi-a fost recomandată de un cititor fidel şi mi-a atras un pic atenţia. Trebuie însă să  aprofundez linia melodică, să studiez ad libitum-ul acestei melodii, intervalul dintre do şi sol dacă este cumva un interval de cvintă sau dacă între do şi mi se respectă intervalul de terţă. După ce voi aprofunda toate acestea îmi voi exprima şi părerea asupra acestei melodii. Deocamdată mă rezum să mestec versurile şi să îmi umplu un pic capul cu timbrul acestei melodii. Aşa că trec la audiţie, nu înainte de a mulţumi cititorului fidel Mihai.

Dimineaţă sfântă de Duminică… într-un anume cartier al Bucureştiului, într-o anumită biserică din Bucureşti, încetişor enoriaşii se îndreaptă către sfânta biserică, pentru a fi martori la frumoasa slujbă de Duminică. Fiecare cu gândurile lui, fiecare cu speranţele că Dumnezeu o să îşi aplece ochii către casele lor. Apare preotul, toţi fac linişte şi încep să se roage încetişor, când deodată stupoare… în loc de slujbă, preotul începe marea campanie electorală. Primul îndem : dragi enoriaşi, biserica vă roagă să mergeţi la vot duminica viitoare. Ţara are nevoie de voi şi pentru asta astăzi am luat hotărârea să vă fac cunoştiinţă cu candidata la sect.2 Claudia Petcu. Toţi uimiţi, plini de stupoare se gândesc că au greşit locul, ei vroiau să meargă la Biserică, cum de au ajuns aici? De ce trebuie să participe aşa de dimineaţă la o campanie electorală? Dar răspunsul la aceste întrebari nu l-au primit, ba, din contră, au avut nemaipomenita şansă să o cunoască chiar pe candidată în carne şi oase, care s-a alăturat preotului şi a îndemnat enoriaşii să meargă la vot şi să o voteze, pentru că ea, o să facă şi o să dreagă… Cu ce naiba am greşit eu că am vrut să ascult liniştită slujba de Duminică? Cum poţi face campanie electorală în Biserică? Aici ştiam că e loc de spovedanie? Şi asta nu este tot, printre multele promisiuni, după mult bla, bla, bla.. ce bine vor trăi locuitorii acestui sector.. cum străziile lor vor  arăta ca în New York, cum o să curgă laptele şi mierea pe aceste străzi.. după toate acestea sunt anunţaţi că primarul Neculai Onţanu şi ea au pus la punct un proiect fenomenal pentru  toţi enoriaşii acestui sector. După alegeri, dacă ei vor câştiga, în cimitirul din acest umil cartier se va construi un restaurant, ca enoriaşii să nu mai fie nevoiţi să facă pomenile pe la alte restaurante din marele Bucureşti. Deci ori eu am înebunit, ori ne ducem naiba cu toţii?? Cum naiba să faci restaurant în cimitir? Cum naiba se va numi acest restaurant?? LA POMANA SRL?? Pomeni de neuitat?? Măi, tată, cât de disperat să fii?? Nu ştiu, dar dacă totuşi mai oscilam între a merge sau a nu merge la vot, astăzi m-am hotărât.. nici legată nu merg… nici în lanţuri.. nici drogată… măi ,tată, măi… avem nevoie de canalizare în acest cartier, avem nevoie de iluminare, de străzi, de poliţişti, de verdeaţă… de Biserică, de slujbe.. nu de campanii electorale în biserici, nu de restaurante în cimitire.. lăsaţi morţii ăia să se odihnească în pace… disperaţilor… Şi asta nu e tot, venind amărâtă acasă şi dezgustată de tot ce auzisem şi văzusem.. găsesc în curte, aruncată peste gard, o sacoşă… cu pomeni electorale. Calendare, fluturaşe şi alte gunoaie, acestea sunt pomenile electorale cu care mi-au umplut curtea, candidata PSD Claudia Petcu şi domnul primar Neculai Onţanu. Printre obiectele primite din partea Claudiei Petcu, ce candideaza în colegiul 8 pentru un post de deputat se afla şi un DVD cu filmul “Chemarea Străbunilor”. Măi, tată, pe voi vă cheamă strabunii aştia, io nu am nevoie de DVD-ul vostru şi nici de gunoi în curte, că îl plătesc. Dacă nu aveţi bani să vă aruncaţi gunoiul, măcar să ne spuneţi, facem naiba chetă şi vă plătim noi gunoiul …. DISPERAŢILOR.

Amin