Cheful nebun de a urla
Nu ştiu să trăiesc aşa… şi nici nu vreau a trăi în nefericire. Sufletul îmi e spart în mii de cioburi, încerc să le adun şi să le lipesc cumva.Cheful nebun de plâns şi de condus, de ascultat muzică şi de răcnit mă îndeamnă să îmi pun muzica mea de durere şi să pornesc la drum. Cineva m-a învăţat să ascult Mike Oldfield, dar nu cu urechile, ci cu sufletul. Aşa că acum am chef de el şi îl voi asculta la maxim. Cu cât muzica e mai tare cu atât pot urla durere din mine. Linişte…să înceapă disperarea…
<
Asta fac şi eu, numai că bag să aud numai muzică dance. Dar de fapt ştii asta. Mă tot repet.
am incercat sa’l ascult si io, da cum nu am beut nimic in seara asta m-am oprit, ca ma apucam si io de bocit, si parca nu vreau sa ma vaz asa….si parca nici de tine nu vreau sa stiu ca bocesti…. capishi?
@Pagady: cred ca Sufletica va trebui sa treaca prin fazele pe care doreste si simte ca trebuie sa treaca, deoarece – desi ne aude parerile si stie ca ii dorim numai bine – inima/tristetea ii intuneca ratiunea acum si nu reactioneaza asa cum ne gandim noi. Fiecare are sistemul sau de reactie in diferite situatii – acesta pare sa fie al ei.
< (= hug)
@Sufletica: iti suntem alaturi, insa decizia de a reveni la viata de zi cu zi si momentul cand se va intampla iti apartine. Daca alte persoane te ranesc, nu fa si tu acelasi lucru cu tine.
Eu mai zic doar atat: in iubire – acorda intaietate inimii, in lipsa ei – permite creierului/ratiunii sa ia comanda.
Iti doresc sa ajungi cat mai curand acolo unde trebuie, spre binele tau! >
Te rog pune-ti urechile pe parazitii 2-3 zile (dar dupa paste) si traieste viata. aia chiar vorbesc pe bune despre “minunata viata” pe care nu stim sa o traim si ne incurcam in propriile noastre canoane. gata. La vita e bella…principesa. Cel mai greu e sa razi! Atunci, RAZI!!
[...] vă aduceţi aminte postul ăsta? De fapt, nu postul ăla era interesant, ci muzica ce îl însoţea. Cum afară plouă şi cred că [...]