Cine ar fi crezut?
- că voi răci din nou?
- că voi trece iar prin alt necaz (ochiul nu minte niciodată)?
- că după atâţia ani dedicaţi cuiva, voi deveni doar o amintire şi nici măcar aia?
- că internetul a reuşit să despartă ce nu a despărţit nici necazurile, nici atâtea ploi care au fost peste noi?
- că noi vom deveni doi străini?
Eu, n-aş fi crezut toate astea nici dacă cineva mă pica cu ceară.






<


Orice trebuie luat in considerare, inca de la inceput.
Fii sigur ca de acum incolo voi fi mult mai prudenta in toate.Pacat… poate cineva chiar o sa aibe nevoie de ajutorul meu, iar eu nu voi mai fi capabila sa il dau.
Retorika de intimidare ..?
M-as deschide catre nou!
Care nou??? Vechiul oricum doare atat de tare incat noul nu mai poate alina nimic.
Atitudine pozitiva
e ce n-ar fi noul mai bun?
pai… foarte simplu.Intotdeauna nou inseamna necunoscut.Teama de necunoscut este mult mai mare decat cunoscut(vechi).Deci, cand stii ca vechiul era ceva ce credeai ca este al tau, cum te poti arunca in necunoscut?
Eu intzeleg prin “nou” mai degraba un binevenit (multashteptat) upgrade, vezi tu?
Niciodata nu inlatura complet mecanismele de aparare…insa prudenta in exces are capacitatea de a face mai mult rau decat bine…Resursele sa treci peste le ai tot tu…forta!
Am trecut eu peste altele si mai grele decat asta, scap eu din triunghiul asta negru cat de curand… parol.