Sufleţica

O întrebare care este cuibărită în mintea oricărui român cu puţină materie cenuşie la mansardă. A nu te gândi la acest lucru, înseamnă că ori eşti nebun, ori te doare în bască. Problema majorităţii însă este arzătoare. Cu cine să votezi? Nu există încă în românica un politician adevărat. Ce putem face în situaţia asta? Nu putem să ne reinventăm şi să construim o altă clasă politică. Cu toate că şi asta ar fi o soluţie. Noi toţi ne-am săturat de lingăii ăştia, de lipitorile astea care vor să sugă şi ultima sevă din noi. Oriunde întorc capul în Bucureştiul ăsta prăpadit şi vai mama lui, dau de moaca lui Geoană sau Oprescu, Băsescu, Mîndescu şi Porcescu. Îmi e greaţă pur şi simplu de ei. Mai nou au început să ne deranjeze şi pe telefoanele fixe, în disperarea lor îşi permit să sune pentru a face un sondaj inopinant. Păi cine mama voastră vă credeţi voi? Duminică la prânz, când tot omul se odihneşte, aud bătăi groaznice în poartă. Câinii erau înebuniţi. Mă trezesc din somn speriată şi până să ies afară o aud pe mama spunând:

- Nu răspund la nici-un sondaj. Nu vă este ruşine să bateţi în halul ăsta în poarta oamenilor? Întâi să vină Oprescu, Geoană şi cine mama naibii mai candidează şi să vadă cum arată o stradă din Bucureşti, apoi să veniţi să vă răspund la vreun sondaj.
Vă închipuiţi cât de încântată am fost când am auzit cuvintele astea din gura mamei. Ea, care mai mereu mă dojenea că nu vreau să merg la vot, că nu vreau să mă implic. Acum, în sfârşit a realizat, că nu avem de ce şi pentru ce.

Pentru nişte hahalere care îşi fac campanie electorală pe la porţile oamenilor? Niciodată. Ăştia nu pot fi decât nişte disperaţi dupa ciolan.

Însă de altceva vroiam să vă vorbesc. Aseară, cuprinsă de plictiseală am butonat un pic Tv-ul. Pe AXN era reluare show-ul lui Letterman. Show difuzat prin septembrie. Nu l-am văzut la vremea respectivă. Am ales să rămân să îl vizionez, neştiind pe cine avea să aibă invitat. Surpriză. Invitatul era Barack Obama – preşedintele faimoasei Americi. Alegerea nu a fost proastă. Am realizat că ar trebui să aşteptăm şi noi până la al 44-lea preşedinte pentru a simţi că se mişcă ceva în tărişoara noastră. Vesel şi plin de umor, serios şi plin de îngrijorare, le explica cu demnitate americanilor, că tot ceea ce se întâmplă la ora actuală în America, nu s-a petrecut peste noapte. Criza, hibele din sistemul sanitar, toate au ieşit la iveală datorită proastelor legi şi reforme ce au avut loc de-alungul anilor. Acum nu au decât să pună umăr de la umăr şi să schimbe o întreagă legislaţie, să contribuie cu mic, cu mare, la reînvigorarea Americii.

Oare la noi când o să apară un preşedinte onest şi fără interese personale? Câţi preşedinţi să schimbăm pentru a pune ordine în legi şi sisteme? Cine are nevoie să se gândească întâi la ţară şi apoi la el? Nimeni… zic eu. Au trecut 20 de ani, şi încă nu a apărut acel preşedinte care să aibe hotărârea lui Vlad Ţepeş, nebunia lui Hitler şi diplomaţia lui Obama, pentru a ne scoate din rahat.

Pentru cei ce aţi ratat emisiunea şi în septembrie şi aseară, vă las câteva secvenţe mai jos.