De ce oare unii se simt datori sa se bage in anumite lucruri pe care nu ii privesc si nici nu ii afecteaza? Nu stiu raspunsul si nici nu il voi stii vreodata? Greseala capitala pe care o infaptuiesc in fiecare zi este ca judec oamenii dupa mine. Inca mai cred ca exista oameni cu suflet si nu exista zi sa nu gasesc cate unul. Acum ceva vreme am descoperit-o pe vulpita, cred ca a fost prima mea mare mirare de ceva vreme incoace. Primul meu gand la adresa ei a fost: o sa fiu dezamagita si de data asta. Gresit, nu am fost dezamagita si ma bucur nespus ca am intalnit-o si personal. Un om mai luptator si plin de viata nu prea am mai intalnit de ceva vreme incoace. Postul de fata este o reactie a mea in urma celor citite astazi in al-vulpitei blog, de faptul ca anumiti oameni se simt datori sa comenteze chiar si atunci cand un singur om incearca sa aduca o raza de lumina in sufletele altora mai necajiti ca noi. Comentariile lor sunt acide si fara rost. Eu stiu decat un singur lucru: cand nu ma intereseaza ceva, trec mai departe. Daca cei care sunteti asa de acizi si fara suflet precum cel care a subliniat ca acei copii cu handicap vor strica atmosfera planetei peste cativa ani, va considerati oameni, atunci eu emigrez in Congo. As spune si eu ce a subliniat cu atat farmec si nonsalanata Domnul Escu in postul lui, dar il las pe el sa o faca (fiindca are cu ce). Eu spun doar atat: lasati putinii oameni cu suflet sa isi faca datoria. Nu va obliga nimeni sa participati, sa comentati. Puteti trece cu vederea si sa traiti in neputiinta ca si pana acuma. Vulpita este un om deosebit, precum campania lansata de ea. Nu a intrat in casele voastre sa va fure, nu a bagat mana in buzunar nimanui. Singura ei vina este ca are un suflet asa de mare incat ar vrea sa imparta din el cate o bucatica pentru fiecare. Bravo, draga vulpita. Ma voi alatura si eu campaniei tale dupa 1 Septembrie. Sper sa pot fi de folos cu ceva pentru atatea suflete fara de niciun ajutor.
Thursday, August 20th, 2009 | Author: Sufletica
Category: Blogareala, De Toate
You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed.
You can leave a response, or trackback from your own site.







<





Oamenii sunt frustrati, rau! Daca viata lor este mizera, atunci de ce sa nu fie si a celorlalti, sau de ce sa nu incercam sa le-o facem neplacuta cu gandurile noastre distructive si cu actiunile noastre involutive. Cam asa gandesc cei care vad in actiunea Vulpitei o treaba fara rost. Si sunt multi. Intodeauna a fost mult mai usor de facut rau decat bine. Binele inseamna a da de la tine, ceea ce contravine egoismului nemasurat care caracterizeaza pe unii dintre noi. “Si daca tot nu vreau sa dau nimic de la mine, de ce sa nu-l distrug pe cel care cere ajutor? Si sa ma bucur de nefericirea lui? Daca eu nu am, el de ce sa aiba sau lui de ce sa i se dea gratis?”
Ma bucur ca tu intalnesti in fiecare zi oameni cu suflet. Prin intermediul tau am aflat de campania vulpitei si m-a impresionat efortul pe care il face. Cat despre cei insensibili la durerea altora le putem raspunde cu aceeasi moneda, sa fim insensibili la comentariile lor si sa ii scuturam sa isi foloseasca si inima desi in astfel de cazuri si creierele le sunt de obicei atrofiate.
Draga mea dragă, numai tu nu mă emoţionasei de sunt o bombiţă de fericire de aproape o săptămână!
Îţi mulţumesc din suflet pentru gândurile frumoase, pentru dragul tău, pentru tot. Tu eşti dintre primii care mi s-a alăturat, aşa că eşti deja lângă mine
Asta uitasem să scriu: ce uşor facem şi zicem de rău, dar să ştii că e mult mai greu (măcar fizic) să facem un bine. Eu mă rog să am putere să car saci, suflet sunt convinsă că am mult de dat, pentru că primesc imens înapoi. Vă mulţumesc mult mult! 
@adda: right…

@blogorescovici: bine ai venit in sufletel
@lialia:io nu am vrut sa te emotionez… si sa stii ca din septembrie nu mai scapi, trebe sa te scot la un suc