Enigme din trafic
Oare mai nou cand faci stânga şi eşti pe banda din mijloc trebuie să ajungi pe prima bandă sau îţi păstrezi banda ta?
De ce se circulă mai bine şi fluent pe linia de tramvai in condiţiile unui carosabil prevăzut cu trei benzi pe sens unde toate maşinile care merg regulamentar staţionează?
Cât de tare se oftică un şofer de tip masculin atunci când vede că este depăşiţ de o şoferiţă?
De ce un macho are voie să treacă pe galben, iar o señora, nu?
Dacă te afli pe prima bandă şi schimbi banda, o faci cu semnal sau îl arunci pur şi simplu pe partenerul de trafic afară din benzi?
Când dai semnal stânga sau dreapta, înseamnă că vrei să te joci cu semnalizarea sau ai vrea să schimbi şi tu banda? De ce pentru români semnalizarea nu mai reprezintă decât o metodă de a răde în nas celui care o foloseşte?
Mai respectăm vreun cod rutier sau ne băgam papucii în el şi folosim legea junglei?
<
Vorba celor de la Holograf: “intrebari fara raspuuuuuuuuuuuuuns”. Penultima mi-a placut cel mai mult. Si pentru ca mi-a placut atit de mult, am sa raspund prin a spune ca bine ca stim sa ne dam avarii de multumire exact cind nu trebuie si sa dam semnal cind trebuie nu o facem. Sa ma explic: coloana, e putin loc intre tine si ala din fata ta, vine unu’, iti taie fata, se baga fara semnal, fara asigurare, fara nimic si apoi sta. Tu pui frina, dai sa iesi cu capul prin parbriz si n-ai ce-i face. Stai. Apoi te pomenesti (eventual) cu niste avarii in semn de “pardon ca m-am bagat in fata ta, dar o sugi, fraiere.” Cam asa suna luminile astea intermitente.
pisi: ah, nu e bine sa-ti doresti raul nimanui, dar tare mi-ar placea sa-l vad pe vreunul care m-a enervat intrind intr-un stilp, copac, orice.