Frunza, bâza, şotronul
Cine nu îşi aduce aminte de frunza? Minunatul joc ce ne ţinea pe străzi până noaptea târziu. Cu ţipete, cu urlete, cu inocenţa noastră de copii fără internet. Frunza a revenit. Se joacă frunza. Se caută amatori. Cine doreşte şi pofteşte este invitat pe bloguleţul micuţului porc pentru mai multe detalii. Până la următoare rundă de frunză luaţi de aici şi vedeţi cum s-a desfăşurat prima ediţie. Eu nu m-am încumetat să mă duc, cică depăşesc vârsta critică, dar aştept cu nerăbdare campionatul de şotron. 
Nu uitaţi, niciodată nu este prea târziu să îţi trezeşti copilul din tine.
<
Ce mi-as dori eu sa joc ar fi “Tara, tara vrem ostasi!”
Aoleu… ce imi placea jocul asta. Sincer, nici nu mai stiu cum se joaca. Ufff… ce dor imi e de copilarie. :(
…..si mie! Sufletica, te salut! Iti urez numai de bine!
Bine ai revenit. Numai bine si tie.
Offf! Femeile astea! De la Eva incoace numai la frunza va e gandul. Un “ratele si vanatorii” n-ai mai juca, nu? Frunza, da…
As juca si jocul ala cu ratele dar s-ar lasa loc de interpretari. Ca vorba aia: cine-i rata si unde-i vanatorul?
Iar frunza prinde bine in orice sezon.
Pe naiba, nici nu mai stiu cum se jucau toate astea. Dar stiu ca la catarat in copaci nu mi-am pierdut talentul :)) .
Bine ca mi-ai spus sa stiu sa nu te scot la padure niciodata
n-am inteles care e treaba cu varsta critica :)
imi aduc aminte de toate jocurile astea si cate si mai cate eram in stare sa inventam cand eram copii….
pe atunci se spune ca aveam timp dar timp am avea si acum dar nu mai avem inocenta aceea care ne facea sa stam cu orele si sa jucam un joc care multor copii din ziua de astazi probabil li s-ar parea tampit.
tare as mai juca si eu o frunza acum! fara sa ma gandesc la oboseala, la treburi, ca a doua zi trebuie sa merg la birou s.a.m.d.
asta iarna, cand era zapada mare, ca in copilaria noastra, m-a apucat o pofta nebuna e bataie cu bulgari…..dar n-am avut cu cine (trebuia sa te sun pe tine sufleticco, dar la iarna promit ca nu te ma iert daca o fi zapada :) am reusit totusi sa “fraieresc” o prieten sa iesim macar la o plimbare prin zapada – evident, cu trantele de rigoare si cu “ingerasii” lasati in nameti.