Gând
Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
sunetul unor paşi care pleacă.
În versurile şi răndurile lui Octavian Paler îmi regăsesc neliniştea, aceleaşi întrebări care îmi macină sufletul exact cum se măcina şi marele maestru. Una din aceste întrebări mă chinuie groaznic:
“Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna?”
Sărbători cu pace şi linişte vă doresc dragilor prieteni… voi dispărea în neant.
<
Să-mi permit să-l comentez pe maestru. Nu tot ce pierzi, pierzi pentru totdeauna. Doar ceea la ce ţii cu adevărat. Acel ceva care dă viaţă vieţii tale. Te doare cînd se duce. Pierderea sa te marchează.
Pîsî: Aşa că nici tu nu te duci să dispari în neant, Sufleţico.
Paste fericit cu lumina lina, pace in suflet si revelatii iti doresc! Sa ne auzim cu bine..