Sufleţica

Mă înebunesc după oamenii profitori. Îmi plac la nebunie leprele profitoare. Ce sug precum lipitorile toată seva din tine şi apoi trec la alta victimă. Mă omor după genul ăsta de oameni, îi iubesc. Oameni fără cuvânt, fără coloană vertebrală, doar nişte primate evoluate care ştiu să îşi bată joc şi să profite de adevăraţii oameni. Iubesc la nebunie specia asta, atăt de mult, încât aş fi în stare să mă prefac în Dracula şi să le storc si ultima picătură de sânge din ei. Oameni de nimic. Însă acum chiar am jignit noţiunea de “nimic”, până şi aia e mai valoroasă decât ei.