Iubirea
Iubirea? Sentiment sau distracţie? Dorinţă sau respingere? Cât de uşor ne este să iubim? Cât timp pierdem in viaţă pentru asta? De ce o facem? Ce câştigăm? Ce pierdem?
Cine decide unde începe şi unde se termină iubirea? Dumnezeu? Nu cred.. Noi, da..cred…
Cum poţi decide tu ca om să omori cel mai frumos sentiment? Simplu, eşti om doar..poţi orice…
De ce ne zbatem să gasim iubirea? Suntem masochişti? Sau vrem doar să învaţăm să zburăm..?
Se spune că iubirea înlătură suferinţa, că poate transcende şi aduce fericirea. Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo trei-patru ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea ? De ce căutam din nou iubirea? De frica singurătăţii?
Sunt întrebări fără răspunsuri..sunt gânduri, fragmente dintr-o noapte albă..tristă..ca toate celelalte…
Citat:
A iubi înseamnă a renunţa la tine, la egoul tău, este un sacrificiu, cuvânt din latinescul sacrum-facere – orice sacrificiu este o faptă sacră.
<
Mai Mario, pe scurt…
Durerea in viatza vine din dorintze zise si “cravings”. Mai toata durerea (mai cu seama cea psihica). Invetzi sa-tzi stapanesti cravings, invetzi sa stapanesti durerea.
Conform lui Al Pacino, in “Avocatul Diavolului”… “Iubirea este supraestimata… Cu nimic diferita chimic de ciocolata.”
Dupa ce se incheie iubirea cautam iubire din nou pentru ca ne obishnuim cu ea. Este ca un viciu, similar cu fumatul… Daca te lasi te iau toti dracii. Fenomene chimice, care afecteaza creierul intr-un anume mod, nicidecum altceva.
Intr-o anume masura iubirea poate nici sa nu fie o nevoie, ci mai degraba o placere. Iar placerile… Plac… Cu toate astea, sunt placeri si placeri… Chiar daca-mi place inghetzata, n-am sa mananc inghetzata pana nu mai pot si nici n-am sa umblu cu 20 de inghetzate la gat.
Si mai cautam iubire si din cauza orgoliului. Pentru ca daca nu suntem iubiti calitatile noastre nu conteaza pana la urma (caci nu e nimeni sa le aprecieze).
Si mai sunt si alte explicatii si motive, dar noua tuturor ne place sa credem ca iubirea este ceva mistic si ca ceea ce se intampla in filme se intampla si in realitate. Si uneori chiar asa este… Dar toate lucrurile cunosc sfarsitul, mai devreme sau mai tarziu… Iar in ultimul ceas al fiecarui om, singura persoana care va fi 100% alaturi de tine esti tu… Asa ca poate ar merita sa reflectam la iubirea legata de noi insene, mai degraba.
Succese!
lizzete…ai dreptate, subscriu la tot ce-ai scris mai sus…dar ma intreb oare iubirea de sine nu inseamna egoism??
As zice ca nu, atata timp cat iti iubesti aproapele ca pe tine insuti… Desigur uneori este extrem de greu sa-ti iubesti aproapele iar cu alte ocazii e greu sa te iubesti pe tine… Totul este foarte instabil… Deci o iubire stabila nu poate exista decat daca porneste din tine in primul rand si nu este directionata catre ceva fix.
Am un prieten care iubeste pe toata lumea (nu, nu pasaroiul LOL)… Si se pare ca secretul este sa iubesti ca si cum n-ai fi fost ranit vreodata. Sa izvorasti un soi de dragoste si respect universale.
Oricum eu cred ca in final este bine sa ajungi la o iubire care sa nu tina cont de nimic altceva (circumstante, rase, tipologii umane). Cred ca este posibila treaba asta, dar ingrozitor de grea. Personal insa cunosc oameni care sunt in stare de asa ceva.
E prea mult de discutat pe subiectul asta…
Am zis eu mai demult o treaba despre iubire si-mi rezerv dreptul la a o pastra sub drept de copyright pentru ca nu am gasit-o la OSIM. Nu e o defintie foarte elevata, dar ii contureaza exact trasaturile esentiale. Anume ca iubirea apare atunci cind nimeni, dar absolut nimeni de pe planeta Pamint (momentan cunoscuta ca fiind vietuita) nu te atrage si nu te intereseaza mai mult decit ACELA/ACEEA. Chit ca e nu stiu ce star/vedeta tv, orice. Nu mai conteaza. Sa nu iti mai apara in cap cind te uiti la televizor faze de genul “Ah, minca-i-as p… lu’ Angelina Jolie…” sau “Wow, cit de bun e Michael Madsen! Ce l-as f…!” Cind n-o sa mai dorinte, ginduri, fantezii cu altii si doar UNUL/UNA iti va invada mintea complet, atunci vei iubi, vei fi obsedat, stapinit de respectivul/a. Asta e iubirea.
Marry, cine a zis ca virgula “cautam iubirea din nou”? Nu poti sa cauti iubirea imediat dupa ce ai iubit. Nu ai cum. O buna vreme mintal il/o ai pe cea cu care ai fost in suflet, creier, picioare, miini, peste tot. Apoi incepe sa dispara sentimentul asta si sa te detasezi usor, usor. Si chit ca-ti va iesi din miini, din picioare etc., va ramine un singur loc unde portile au fost demult inchise: in inima. Nimeni nu are cheile de acolo. Nici macar tu.
“Cind n-o sa mai dorinte, ginduri, fantezii cu altii si doar UNUL/UNA iti va invada mintea complet, atunci vei iubi, vei fi obsedat, stapinit de respectivul/a. Asta e iubirea.”
- aici ai mare dreptate..nici eu nu eram in stare sa scriu mai bine ca tine…unu, eu nu am scris acest post pentru a-mi arata cineva ce este iubirea in definitii, am scris doar ce imi fremata gandul si inima intr-o noapte alba…dar ma bucur ca avem mai multe opinii, poate ca in timp aceste ganduri,ale mele, ale Luizei, ale tale vor fi de ajutor pentru cei ce vor veni..
Eu cred ca lucrul despre care vorbeste Baicu se cheama obsesie, nu iubire. Nu mai zic ca n-ai fost nici primu’ nici ultimu’ care ai zis treaba aia… Si eu scriam mai demult asha ceva. E irelevant. In viata oricum nu prea mai exista lucruri care n-au fost spuse…
Si totusi raman la ideea ca vorbim de obsesie nu de iubire.
Si ca o ultima paranteza… Intre noi fie vorba, iubirea adevarata nu cred ca doare. Durerile sunt yet again just cravings.
trebuie să fim de acord, că Naicu e plin de obsesii..deci e un obsedat (preocupat, urmărit, chinuit neîncetat de o idee, de un sentiment, de o manie etc)…în rest, cam aşa e cum ai zis tu “iubirea adevarată nu doare”
In loc de definitii
Rulam intr-o dimineata cetoasa de nov…soseaua serpuia flancata de o padure batrana de stejari..undeva-n vrancea.Stiam drumul,ascultam muzica in difuzoarele masinii,cald…placut…deodata,in mijlocul drumului doua mogaldete…am franat aproape…un cutzu mare,negru ma privea cu coltii mijiti…maraind!am zarit sub botul lui protector un alt cutzu..parea perechea lui..insa,fara suflare!Incredibil mi s-a parut acest sublim devotament dincolo de moarte!nu conta pt el ca ar putea urma aceeasi soarta,chiar nimic nu mai conta!..uneori.iubirea lor,ar trebui sa ne fie carte de capatai!
atat!