Lanţul din jurul meu
Încerc, mă zbat, mă chinui să scap de lanţul din jurul meu. E greu să trăieşti senzaţia că eşti gâtuit.Există clipe când cred că toate se aranjează aşa cum ar trebui, şi hop, apare lanţul ăsta. Şi strânge, şi strânge, până îmi taie şi ultima suflare. Caut în zadar soluţii salvatoare, nu le găsesc. Oare de ce m-am lăsat prinsă în el? De ce îl las să strângă al dracului de tare? Nici eu nu ştiu. Nu îmi explic cum de am ajuns să fiu cuprinsă de zalele lui neiertătoare. Raţiunea îmi spune să scot cleştele şi să tai. Inima îmi spune să îl las să mă strângă până nu voi mai putea respira. Cum ar fi mai bine, nici eu nu ştiu. Însă lanţul rugineşte în jurul meu, iar eu mă mişc din ce în ce mai greu.






<


Speranta ca o sa se macine de la rugina nu e obiectiva, si daca inima ta suprinzator e masochista, indreapta-ti viziunea spre ratiune…va fi bine…
Taie-l, taie-l. Ce vrei sa-ti aduc? Un bomfaier, un fierastrau electric
?
Lantul trebuie distrus za dupa za. Parerea mea. Numai bine!
Mai bine il chemam in ajutor pe Harry Poter, il frange cu vergeaua
@aiacu: si eu cand zic ca esti si tu…
cu vergeaua ha?
lantul nu exista, dupa mine… tine de tine daca vrei sa-l porti au ba…
Decizia iti apartine dar cel mai bine este sa il desfaci za cu za. Tactic, bine gandit. Altfel nu rezolvi nimic daca te lasi gatuita.
Iti recomand filmul “serious moonlight” daca nu l-ai vazut. Poate te mai scoate din starea asta.