Leapşă mâncăcioasă

Sunteţi plictisiţi de electorale şi alte mojicii din politica plaiurilor mioritice? Da? Şi eu. Multă cerneală a curs, pardon, multe taste au fost folosite pentru a descrie în cuvinţele mai bune sau rele parodia electorală. Nu am să vă vorbesc despre asta, las pe alţii să vorbească despre politică. Eu simt că vă era dor de o leapşă, de fapt nu eu, rontziki, a simţit că îmi e dor de o leapşă. Aşa că mi-a întins-o repede, să nu mă plictisesc. Cum acestă leapşă vine de la o drăguţică, nu pot  să refuz aşa mârlăneşte. Leapşa trebuie să fie despre bau-bau-l culinar sau cireaşa de pe tort.
Cum regimul din ultima perioadă mi-a chinuit toţi neuronii pe care îi mai deţin, declar cu mâna pe inimă că cel mai mare bau-bau în materie culinară pentru mine se află ascuns în tot ce e verde. Şi pot enumera: salată verde, pătrunjel, mărar, etc. Frunzele astea îmi chinuie somnul. Pe lângă rădăcinoasele astea pot adăuga cu brio şi ciorba de burtă, care mi se pare că este o mare borâtură. Nu am putut niciodată să înghit aşa ceva. Am încercat, zău. Toţi amicii mi-au împuiat capul cu cât de bună e, magnifică, însă numai când îi văd culoare încep să am vârtejuri în stomac, precum vulpiţa. Ştia ea ce ştie.

În categoria “Cireaşa de pe tort” pot enumera sute, catralioane de feluri de mâncare. Însă nimic nu se compară cu gustul lor. O nebunie de care am devenit dependentă. Aş mânca kilograme întregi. Însă la noi, prea puţine locuri găseşti pentru a mânca aşa ceva. Iar cumpăraţi şi gătiţi loco, nu au farmec. Pe lângă delicatesă vă pot spune că nu aş refuza niciodată o porţie de ficăţei prăjiţi, ceva ouă ochiuri la capac, etc. Cele mai bune ouă ochiuri la capac le veţi găsi numai la Restaurantul Carpaţi din Sinaia. Fac oamenii aia nişte ouă de te lingi pe degete. Ceva de genul acesta:
A fost singura imagine mai apropiată de adevăr. Detalii despre restaurant le puteţi găsi aici.
Să trec totuşi la capitolul dulce. Nu sunt fun torturi şi alte prăjiturele. Îmi place enorm să fac dulciuri. Şi mulţi din cei care au gustat din negresa preparată de mine au revenit cu rugăminţi si pentru alte porţii. Totuşi eu nu le-am gustat niciodată. Fiindcă nu pot înghiţi dulciuri. Nu m-aş da la o parte şi nici nu aş refuza niciodată o ciocolată neagră, care îmi trezeşte toate simţurile. Este singurul dulce ce îl consum cu plăcere.
Cam astea sunt bucatele neplăcute şi plăcute ce fac parte din meniul meu. Hai, că am vorbit prea mult de mâncare şi parcă îmi vine să dau o fugă până la Sinaia să prind o porţie de ouă la capac. Dar ies eu şi din foamea asta.

Nu întind nimănui leapşa. Cine vrea să se servească, o poate lua şi singur.