Melancolie pe fugă

By Sufletica | 08/12/2008

Picturi,melancolie

Melancolic vorbind, am cam făcut-o de oaie. Ce naiba să inventez acum? Ce să ii spun soţului când o să merg acasă? E enervant de dureros să ştiu că mai trebuie să merg şi acasă, mai bine stau aici pe canapea şi visez la clipele frumoase pe care le-am petrecut cu amantul. Ce clipe… ce amor.. acum trebuie să plec acasa şi zău că mor. Să mă duc la mojicu ăla care nu ştie decât mâncare şi bere. Ce mama m-a născut să fiu servitoare? Ntz.. Eu am fost născută să fiu iubită şi uite că am fost pentru câteva ore. Toate prietenele mele o să moară de necaz când le voi spune cum mi-am petrecut timpul azi, nu ca ele, stând în casă, robotind, având grijă de copii.. ce toante. Ce frumos e să iubeşti, ce bine e să visezi… shit, ce târziu e.. trebuie să mă îmbrac, să fug. Gata cu melancolia că nu face bine la ficat. Am fugit să îi gătesc natângului ăla că acum vine acasă. Prost, nu îmi găsesc rochia… ce bine totuşi că am stat aşa nemişcată, căzută pe gânduri.. fiindcă iubitul meu m-a pictat între timp. Tabloul se va numi Melancolie după o oră de amor şi cred că îl expune luna aceasta la Galeriile de arta Artmark. Am plecat, trebuie să găsesc o minciunică până ajung acasă, vă povestesc altădată ce am putut să inventez, acum nu am timp, e târziu şi îmi e frig. Unde naiba e rochia aia?

Această poveste a fost scrisă pentru a participa la concursul organizat de Dgeneration .

15 Comments

(Required)
(Required, will not be published)