Niciodată… să nu spui niciodată

Viaţa m-a învăţat că nu este bine să te arunci cu capul înainte şi să spui ” niciodată nu aş face acel lucru”. Atunci când îţi este lumea mai dragă, totdeauna, ea, viaţa, o să vină şi o să-ţi demonstreze contrariul celor afirmate de tine. Aşa ajungem să facem compromisuri, să iertăm, să facem chestii pe care cândva toţi susţineam că nu le-am face.

Deosebita de Aimee îmi întinde o lepşuţă în care ar trebui să susţin ce nu aş face. Greu… totuşi o să încerc.

Ar trebui să înşirui câteva lucruri pe care nu le-aş face, deci:

- niciodată (şi de asta aş fi sigură) nu aş face rău unei persoane – voit;
- nu mi-aş părăsi mândria;
- nu aş călca pe cadavre pentru a-mi fi mie bine;
- nu aş putea trăi fără prieteni şi iubire;
- nu aş putea minţii gratuit şi fără sens;
- nu aş putea să mă prefac că totul este bine atunci când de-fapt e rău;
- nu pot să suport nedreptatea, chestia asta mă face să devin violentă şi neiertătoare;
- nu aş putea să uit persoanele şi evenimentele ce mi-au atins într-un fel sau altul viaţa.
Şi ultima chestie de care sunt sigură este: că niciodată nu am să emigrez în Congo.

Trebuie să lovesc şi eu pe cineva cu leapşa asta, şi mă gândesc serios să îl lovesc pe mitza (tot e sezonul deschis la el), pe adda şi pe mihăiţă (umblă vorba prin târg că e odihnit de când s-a întors din Grecia).
-