O secundă

Pentru o secundă am crezut că totul s-a schimbat. Pentru o secundă am sperat că cineva s-a trezit. Pentru o secundă am trăit fericirea. Pentru o secundă am sperat că tu ai realizat cât ai pierdut. Secunda a dispărut şi totul a revenit la normal. Am obosit să aştept schimbarea. Timpul se pare că nu a rezolvat nimic cu noi. E timpul să dau drumul secundei să se piardă. Totul a fost în zadar. Cineva îmi spunea “că dacă aceste rânduri ar fi fost scrise pentru el, în următoarea secundă era lângă ea şi nu i-ar mai fi dat drumul“. Cineva… un alt om, un alt suflet. Pe tine în schimb nu te poate atinge nimeni cu nimic. Răceala sufletului tău, impotenţa de a deveni un om care să răspundă pentru faptele lui, toate astea mi-au lasat un gust amar. Secunda a dispărut şi sufletul meu se retrage definitiv din calea ta. Să-ţi fie bine pe drumul ales şi să nu te uiţi înapoi. Ai aruncat fericirea pentru veşnicele nopţi de destrabălare internautică, pentru iluzii optice. Ai călcat peste tot ce a fost frumos în viaţa ta, doar pentru iluzii. În nopţile grele iluziile îţi vor ţine de cald. A venit vara, e timpul să las secunda să zboare, iar eu să-mi văd de viaţa mea. Adio…