Onţanu, Poliţia şi hoţii de la Supercom

Ieri seara navigând pe bloguri am dat peste un post destul de haios şi trist în acelaşi timp. Citeam şi mă gândeam că poate unele lucruri din postul ăla erau un pic umflate şi bang…. astăzi m-am convins pe propria piele că postul este sută la sută adevărat. Rebel_yell este vinovată că m-a tras cu piciorul, of… şi acum regret că am citit postul respectiv. Păţania ei acum şi păţania mea… cum să vă descriu eu povestea ca să mă înţelegeţi că povestea ei a fost mult mai blândă decât asta care o să urmeze?
Încerc să descriu cu cuvintele mele: băga-mi-aş ce nu am în cârdăşia şi hoţia pe care o practicaţi domnule Onţanu. Nu este nicio diferenţă între hoţii de rând şi voi. Nişte idioţi şi cretini începând de la Poliţia Rutieră, pe care de-altfel o lăudam cândva, apoi urmând deştepţii cu multe şcoli de la Supercom şi lăudatul edil mai mare de un kil – Onţanu. Acum că m-am descărcat un pic, hai să vă demonstrez de ce sunt aşa de înverşunată. Am ieşit în seara asta pentru anumite treburi, primul pit-stop a fost în faţa celebrului Mall-Bucur Obor. Adică nu chiar în faţa lui, ci vis-a-vis, aveam treabă la farmacie. Cum norocul nu prea mă urmăreşte de ceva vreme încoace, bineînţeles că nici astă seară nu a fost cu mine. Ajung, niciun loc de parcare, singurul loc disponibil era la limita, limitelor, adică ultimul loc de la graniţa dintre staţia de autobuz şi parcare. Am oprit, m-am uitat şi parcat, în viziunea mea regulamentar, nu era niciun semn din care să reiasă că parcarea este interzisă, numai că de la maşina încolo începea staţia. Îmi zic în gând, nu-i bai, nu-s în staţie, numai că sunt ultima maşină, cam prost gândesc eu, dar pt 5 minuţele nu omor pe nimeni. Trag frâna de mână şi bang mă pocneşte gândul: “dacă baieţii sunt la pândă şi îmi ridică maşina?” Nu cred că este posibil aşa ceva, îmi răspund rapid. Deci ora 19.45 parchez, ies repede din maşină, mă uit în stânga, în dreapta nu văd ceva suspect şi o iau rapid spre farmacie. Ora 19.57 ies nu văd maşina. E… nu se poate îmi zic eu, am uitat locul unde am parcat. Mă uit în stânga, în dreapta…nimic. Doamne m-am tâmpit, mi-a luat Dumnezeu şi ultima fărâmă de memorie… nu se poate, aici am lăsat-o. Un taximetrist era parcat pe locul unde ştiam că lăsasem maşina.
- Bună seara, nu vă supăraţi aici era un ford fiesta parcat, l-aţi văzut cumva?
- Nu domnişoară. Acum am ajuns aici. De ce? Întrebă el curios.
- Păi din câte îmi aduc aminte, fiindcă, ştiţi eu sunt mai bătrână şi mai uit unde îmi pun tampoanele, pastilele… dar acum îmi aduc perfect aminte că aici am lăsat maşina.
- Aoleu… spuse el îngrijorat. Poate v-au furat-o.
- Nu face glume de-astea, zic eu un pic tremurând. Cum naiba în nici 14 minute să îmi fure maşina?
Observ chioşcul de bilete RATB, mă duc şi o întreb pe tanti:
- Nu vă supăraţi, cumva aţi văzut băieţii de la ridicări maşini pe aici?
- Da, acum o secundă au plecat.
- Cum p..a mea? Nu se poate… am lipsit cu mers cu tot…14 min. Când au avut timp să o urce?
Săraca… nici ea nu ştia ce să îmi spună.
Stă Sufleţica disperată în mijlocul străzii… nici urmă de vreun poliţist, păi cum mama lor să fie acolo unde ai nevoie de ei. Mă întorc la taximetrist:
- Eu ce fac acuma? Habar nu am ce trebuie să fac. E prima oară de când deţin patenta de conducere când mă aflu întro situaţie de acest gen.
- Sunaţi la 112.
Bună idee… sun…sun…puii mei… sun 112 de ce să răspundă la fel de repede ca ăia de la Vodafone, că poate între timp după ce mori, te îngălbeneşti şi putrezeşti nu mai este nevoie să îţi răspundă!!!! Răspunde o voce suavă:
- Ce urgenţă aveţi?
- Nasc… spun eu… în mijlocul drumului… mi-au furat maşina, asta e urgenţa mea.
- Sunaţi la 9671 cu prefix 021 în faţă.
- Ştiţi ceva, eu nu caut un taxi… mi-au furat maşina, în puii mei.
- Da, acesta este numărul unde să sunaţi.
Închid. Deci 0219671, sun… ring… ring… domnule nu răspund…eu ce fac?
Mai sun şi sun… încet, încet culoarea din obraji îmi dispare… bombonica mea e violată, cine ştie unde naiba şi cum naiba se poartă ăia cu ea. Mai insist, răspunde în final o voce bărbătească.
- Alo, deci maşina de la Bucur Obor?
- Da boule…maşina aia e… ce aţi făcut cu ea idioţilor, cretinilor şi şnapanilor ce sunteţi?
- Doamnă, vă rog să vă calmaţi (în sfârşit unul care şi-a dat seama că sunt doamnă).
- Cum să mă calmez? Las maşina 5 minute şi dispare… de ce? E vreun semn aici? M-aţi urmărit mai rău decât pe Becali. Nici nu am parcat-o şi aţi ridicat-o? Cum puii mei? Sunteţi hoţi la drumul mare? Nici dacă eraţi Samanta nu puteaţi să faceţi lucrurile atât de repede.
- Numărul maşinii vă rog.
- B…..
- Nu este la noi.
- Băi tată, voi sunteţi nebuni. Cum puii mei nu e la voi? Deci nici nu aţi avut timp să o înregistraţi?
- O clipă vă rog.
- Ce clipă tată, nu mai am clipe. Vreau maşina.
- Da, acum mi s-a confirmat. Este la noi.
- Unde? De ce? Ce-a făcut bombonica mea să fie supusă la chinul ăsta?
- Vă aşteptăm până în ora 21 să o ridicaţi. Vă costă 524 Ron.
- Cât? Dar ce pasărea mea? Voi credeţi că eu fac centura şi fac rost de banii ăştia în juma de oră?
- Nu ne interesează pe noi de unde faceţi rost de bani. Bip… bip… bip… telefon închis în nas.
Disperată, cu sufleţelul în gât mă întorc spre taximetrist.
- Vă rog, mă duceţi până în Afumaţi. Nenorociţii ăştia mi-au furat maşina.
- Da… haideţi, să ne grăbim, că închid idioţii, spuse el.
Ajungem, taximetristul mă roagă să mă calmez fiindcă cu hoţii nu ai nicio şansă.
- Le dau foc… îi distrug… nu se poate.
Intru pe o poartă întrun câmp, unde numai câinii arătau a oameni. Mă întâmpină un neica nimeni.
- Unde mergeţi?
- Să îl F.t pe şeful tău… mă laşi (îmi venea mie să îi spun)?
- La dracu mă duc… am venit să îmi ridic maşina că doar nu veneam pe întunericul ăsta în câmpul ăsta să văd cât eşti de sexi.
- Mergeţi la biroul din faţă.
- Pardon… poate cocina din faţă, că eu birou nu văd.
Intru furioasă pe uşă.
- Maşina, vă rog.
- Buletinul – îmi răspunde unul care mai avea un pic şi îmi scuipa coaja de sămânţă în faţă.
- Poftiţi.
5 minute ca să scrie numele şi CNP-ul. Ce poţi să le ceri? Facultate pentru chestia asta… noup.
- Mergeţi la ghişeul unde scrie Poliţie.
- WAW… aveţi Poliţie aici? Nu se poate… în sfârşit am cu cine să discut, gândesc eu fericită.
Ajung la ghişeul gen gheretă de stand din supermegafaimosul târg de mare mizerie Europa şi mă întâmpină o poliţistă.
- Spuneţi, vă rog.
Păi să vedeţi aşa şi aşa şi iar aşa… de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeee?
- Aveţi aici numărul de casetă video cu care a fost filmată maşina.
- Aşa… şi ce spune caseta? Maşina mea făcea sex în stradă?
- Maşina a fost parcată la 19.46 şi ridicată la 19.52.
- Vedeţi asta e problema. În 6 minute aţi ridicat o maşină. Cum? Aveţi pe Superman aici? Eu la 19.57 eram în locul unde ştiam că am maşina şi nu era. Deci dacă legea spune că: se consideră staţionare dacă maşina stă mai mult de 5 minute să facem un calcul simplu, calcul:
19.46 + 5 = 19.51 şi ea a fost ridicată la 19.52 adică întrun minut. Cum? Înseamnă că m-aţi urmărit. Am ieşit din maşină şi bang, în urma mea gata… sus ?Şi pa. Bă, ce naiba sunteţi voi? Sunteţi din clanul Cămătarilor, că numai ăia se mişcă aşa repede.
- Puteţi să faceţi contestaţie în instanţă.
- Păi fac nene… şi o să vă cer daune morale pentru 10 familii de-ale mele.
- Aveţi observaţii să scriu aici în procesul verbal.
- Da… sunteţi idioţi…şi voi şi Onţanul şi ţăranii de la Supercom.
- Calmaţi-vă un pic.
- Ce să mă calmez tată? Aveţi noroc că nu port benzina în buzunar.
- 3 puncte penalizare şi 524 Ron.
- 3 puncte!!!!! waw… şi ce să fac cu ele? Dacă mai strâng încă trei îmi oferiţi reducere sau pot să îmi aleg un produs din raft?
Lângă mine erau 3 bărbaţi care erau ca şi mine, nu ştiu povestea lor, poate la ei era pe drept… dar când m-au văzut cât eram de înverşunată, au început şi ei. Hoţilor, cum naiba de vă mai chemaţi Poliţie şi nu vă chemaţi Răpitorii de maşini?
- Semnaţi procesul-verbal?
- Păi şi dacă nu îl semnez îmi recuperez maşina?
- NU…
- Atunci dau cu băţul, dar asta nu înseamnă că nu ne mai întâlnim.
- La ghişeul de alături vă rog să mergeţi să achitaţi.
Măi taică, eu sunt bolundă? Astea nu-s ghişee… sunt gherete de muncitori pe şantiere.
Merg din ce în ce mai veselă spre minunatul ghişeu. O duduie foarte blondă şi plină de plictis.
- Da.
- Da ce? Vreau să plătesc să îmi ridic maşina.
- Numărul, vă rog?
- De la pantofi… 37.
- De înmatriculare al maşinii… a… păi ultima oară când am văzut-o avea B……
Se uită printre ochelari întrun registru interminabil, răsfoieşte, răsfoieşte, se întoarce de unde a plecat.
- Doamnă, este ultima maşină adusă. A intrat pe poarta asta cu 5 minute înainte de a veni să o salvez.
- Da… buletinul vă rog.
- Iar? Dar ce naiba vă place atât de mult în buletinul meu. Că doar nu venea un prost să dea 524Ron să ia o maşină care nu îi aparţine!!!
Ajunge în posesia CI-ului meu şi scrie şi scrie, doamne ce îi mai plăcea să scrie.
- Deci… 120 amenda… 154.70 ridicare auto… 154.70 transport auto=429.40.
- Până la 524.40 ce mai îmi luaţi?
- Taxa de depozitare.
- Ce? Care depozitare? Maşina a intrat cu 5 minute înaintea mea aici. Ce s-a depozitat? Praful de pe stradă?
- Vă rog să nu ţipaţi. Eu nu am nicio vină.
- Corect, dar nici eu că tu lucrezi la hoţii ăştia.
- Mergeţi la ghişeul alăturat.
- Tanti, dacă mai aud odată cuvântul ghişeuuuuuuuuu vă strâng de gât. Astea nu-s ghişeeeeeee în puii mei.
Ajung la ghişeul alăturat unde era şeful.
- Săru-mâna nenea şef, ştiţi maşina mea îmi făcea cu mâna de pe stradă. A fost un pic grăbită şi a ajuns înaintea mea aici cu 5 min. De ce să plătesc taxa de depozitare?
- Doamnă (încă unul care şi-a dat seama că sunt doamnă, e şef, ce pana mea, are ochii dezvoltaţi) ştiţi… dacă intri pe poartă se consideră depozitare.
- Păi de ce a intrat? Eu nu am trimis-o aici. Voi aţi furat-0.
- Nu noi doamnă?. Asta e legea.
- Care lege? De când se respectă legile în ţara asta? Vreau să ştiu şi eu sau începeţi cu mine?
- Haideţi vă rog să vă calmaţi, uite… nu mai plătiţi taxa de depozitare.
- Aoleu, să trăieşti nenea şefule să îţi dea Dumnezeu sănătate că îmi mai laşi şi mie bănişori să mănânce şi gura la copii mei.
Achit, sunt îndrumată să merg în parcare. Acolo surpiză, bombonica era înconjurată de o sfoară.
- Nenea dacă sunteţi amabil îmi puteţi spune dacă tot v-aţi chinuit să îi puneţi panglică mi-aţi lăsat cumva şi un Don Perignon în portbagaj de banii pe care i-am prestat aici?
- Nu ştiu … eu îmi fac doar meseria.
Care meserie vere? Asta e meserie? Păi vin şi io la voi că se câştigă bine bag eu de zeamă.
Am plecat şi eu şi bombonica… supărate tare. Acum scriind aceste rânduri şi privind procesul verbal am observat ceva greşeli ca de pildă, a săvârşit următoarele:  a staţionat voluntar cu auto nr-ul …… în intervalul orar 19.46-19.52 in staţia RATB D.na Ghica.
Tată… alooooooo… eu eram în staţia RATB Bucur-Obor, adică unde începe staţia. Păi până la D.na Ghica mai mănânci o pâine. Deci nici măcar unde eram nu ştiau. Oare am şanse să mă îmbogăţesc? Dacă cumva nimereşte pe aici un avocat îl rog din tot sufletul să îmi spună dacă pot să mă războiesc cu ei.
Pe această cale ţin să le mulţumesc edililor fruntaşi din sectorul prea frumos, adică edilului Onţanu, care în toţi aceşti ani nu a reuşit să paveze decât o singură stradă în cartierul meu prea frumos şi pe aceea doar fiindcă locuieşte sora lui întro frumoasă vilă. Restul străzilor pe care circulă proştii de noi cu maşinile pentru care plătesc atâţia bani, sunt ca după război. Sper că din banii prestaţi de mine în seara asta să îmi pavaţi şi canalizaţi strada. Că nu suntem în evul mediu Domnule Onţanu- guiţanu. Iar pentru poliţia rutieră… ne mai întâlnim noi… curând dragi apărători ai dreptăţii rutiere. Că voi reprezentaţi legea şi normal, frumos şi civilizat era să îmi lăsaţi o etichetă pe asfalt cu următorul mesaj: Dobitoaco… ţi-am furat maşina.
Numai bine… trăiască legea furăciunii…