Cum bloguşorul ăsta a rămas doar o cale de intrare a spam-urilor, nu mare mi-a fost mirarea să găsesc un mesaj de acest gen, care, sincer, m-a băgat în mare dilemă. Am văzut o grămadă de filme la viaţa mea. Aveam idee că există diverse persoane dubioase, dar chiar să mă găsească pe mine şi să îmi propună să apelez la aşa ceva, nu credeam. Deci, există un site în care poţi comanda acte false? Adică, pe faţă aşa!!!! I don’t belive that. Păi, cum naiba să existe aşa ceva şi nimeni să nu se sesizeze?
Dacă vrea buricul lui Sufleţica acum să îşi tragă un paşaport fals şi o altă identitate, chiar poate să facă asta doar cu o singură apăsare de mouse pe site-ul falsedocuments.cc .
În mare dilemă m-au băgat oamenii ăştia. Acum trebuie să rumeg toată noaptea la ce identitate să îmi trag şi câte paşapoarte să îmi fac. La naiba… cum bine spune un clasic în viaţă.
vara, vacanţa, iubirea, momentele frumoase. Au rămas doar frunzele culcate liniştite pe trotuar şi eu.
Până şi ele cunosc banalul drum către succes…
de participanti la concursul organizat aici.
Am auzit adesea: ”eşti un copil”.
Răspunsul mi-a venit instantaneu: “şi ce dacă”. De când cineva te poate blama pentru asta?
Să încerc să elimin copilul din mine? Copilul care încă mai crede în poveşti. Să îl elimin? De ce? Au fost atâţia oameni care i-au murdărit sufletul, i-au dărâmat toate visele. De ce trebuie să îl ucid şi eu? Oare e prins în capcana corpului meu şi nu poate evada? Nici eu nu ştiu.
Există oameni care se maturizează din fragedă pruncie, însă eu simt că nu voi putea face chestia asta niciodată. Probabil din cauza asta mă simt mai altfel decât toţi ceilalţi. Nu spun că sunt buricul pământului, dar nici nu fac parte din tipar. Nu vreau să fac parte din tiparul clădit de nu ştiu cine. Eu vreau să fiu eu. Vreau să fiu copil atât cât voi putea. E o greşeală? Nu cred.
Nu vreau să ajung o femeie care uită să mai zâmbească fiindcă de ” este o femeie serioasă”, nu vreau să mă dau “înţeleapta satului”, când ştiu prea bine că mai am încă multe de învăţat pe lumea asta. Nu vreau nimic din toate astea, vreau decât să pot păstra copilul cât mai mult în sufletul meu. Atâta vreau. Dacă unora nu le place chestia asta, nu au decât să meargă mai departe. Eu nu mă dau după tipare, reguli şi alte tâmpeni inventate de unul foarte plictisit de viaţă.
Voi ţine copilul din sufletul meu, atât cât îmi doresc, nu trebuie să îl alung fiindcă aşa îşi doresc alţii.
<
