De ce câteodată te trezeşti că ai nevoie de anumite stări de bine? Cât de slab poţi să fii şi să îţi doreşti ceea ce nu ai? Eu astăzi m-am trezit cu o poftă nebună de braţe. De braţele lui. Doamne, câtă nevoie. Oare asta să îmi lipsească aşa de acut încât să-mi fure somnul? Cum să doresc braţele lui, când şi eu deţin aşa ceva? Oare eu nu mă pot strânge în braţe la fel de puternic, aşa cum o face el?

Se pare că norocul nu este de partea lor. Iar au fost condamnaţi la duel. Mă întreb oare ce pregătire fizică trebuie să deţină Laura şi Bogdan pentru a rezista în competiţie.? Până şi acolo se pare că cineva are ceva cu naţia noastră.

Mai multe informaţii puteţi găsi aici.

Complicată, cu bune şi rele, frumoasă. Pe scurt, aşa ar trebui să fie catalogată viaţa mea. Uneori simt că nu mai am timp să fac tot ceea ce mi-am propus, dar încerc să recuperez timpul pierdut. Îmi place să râd, să fiu veselă, să fiu înconjurată de prieteni. Cine nu îşi doreşte lucrul ăsta? Totuşi, dacă ar fi să o iau de la început, nu cred că aş schimba foarte multe lucruri. Nu poţi să schimbi ceea ce ţi-a fost scris atunci când ai apărut pe lumea asta. Că luăm decizii proaste, uneori, că ne grăbim destinul şi soarta, asta-i altă problemă. Dar de ce vorbesc eu acum de viaţa mea? Habar n-am. A, ba da, ştiu de ce vorbesc de viaţa mea. Fiindcă am ascultat melodia asta care nu s-a calificat în finala Eurovisionului. Eu am îndrăgit-o. De ce? Pentru că e simplă şi frumoasă, exact ca şi viaţa mea.

Cred că vă mai aduceţi aminte de surâsul lui, de inocenţa din priviri. Pe mine chipul lui m-a fermecat anul trecut. De melodie nici nu mai vorbesc. Vioara şi ritmul chiar s-au îmbinat plăcut. O melodie ce se poate fredona uşor. Însă anul ăsta fetiţa asta nu mi-a plăcut şi nici vocea ei nu mi-a spus prea multe lucruri. O interpretare de tot râsul, vocea ei te zgăria şi pe ultimul timpan deţinut. Aş fi tare curioasă într-o zi să aflu pe ce criterii se voteză melodiile de la Eurovision. Turcii ar fi meritat premiul. Dar cine-s eu să spun cine trebuia să fie învingător? Felicitări Paulei şi Ovi pentru un loc 3, meritat zic eu. Vocile lor au fost chiar bune, în comparaţie cu cea a Lenei. Who the fuck is Lena?
Un singur lucru mai vreau să notez. Nu voi mai merge pe litoralul bulgăresc. Câtă ură poate să existe în capetele alea pătrate de bulgari? Toate ţările vecine s-au susţinut cu drag, iar ei??? Nici măcar un amărât de punct. Квадратна глава.
M-am răzgândit. Mai am ceva de adăugat. Cred că-s lesbiană, m-am îndrăgostit de reprezentanta Armeniei. Drăgută femeie şi să ştiţi că eu nu spun prea des chestia asta. Însă armeanca asta m-a lăsat cu gura căscată pe mine şi slavă domnului încă n-am înclinaţii spre femei. Sunt tare curioasă de părerea sexului opus.

A mai apus o stea. Uşor, uşor, ne ducem toţi. Ismail, Parpanghel vor rămâne etern în inima noastră. Cuvintele sunt de prisos.

După cum am scris şi ieri într-un later edit la postul România la duel, Laura Cosoi şi Bogdan Boantă au trecut victorios de duel. Se pare că tangoul a fost cu noroc pentru ei. Părerea mea de neprofesionistă, tangoul a fost nemaipomenit. Voi ce spuneţi?

Later edit: Se pare că se întâmplă şi la case mai mari. Oftica nu este tipică numai românilor, uite că şi englezii suferă de această boală. Datorită lor, echipa noastră ce a avut după părerea mea cel mai bun tango din concurs este condamnată la duel. S-au culcat pe locul doi şi s-au trezit condamnaţi la duel. Mai multe detalii aici.