Ce poate fi mai frumos în viaţa asta decât să visezi? Nimic nu se compară cu starea aia de bine, când stai cu ochii deschişi, cu privirea pierdută, visând la tot ce îşi doreşte sufleţelul tău. Multe vise mi-au trecut prin faţa ochilor. Multe s-au şi materializat, însă mereu am avut predilecţia să visez către sau la ceva ce nu se poate îndeplini niciodată.
Se spune că dacă nu crezi în visul tău acesta nu se va îndeplini. Cât de tare să crezi? Câte sacrificii să faci, doar trăind cu speranţa că într-o zi acest vis va deveni realitate?
Visul meu s-a frânt de foarte mult timp, acum în momentele de visare nu îmi mai doresc nimic, oare asta se cheamă că şi speranţa a murit? Că totul se sfârşeşte aici?
Pe-aici când ploua, ploua îndesat,
Nu tine ca la noi un ceas ori doua.
Ca ziua ploua, ploua pe-nserat,
Si când se crapa iar de ziua, – ploua.
În faptul zilei, stresinile plâng.
Padurea sta plouata ca o curca.
Natura calca cu piciorul stâng:
Pe-aici când ploua, – ploua, nu se-ncurca!
Iar când s-arata soarele sarac.
De dupa nouri, ca sa-ti faca-n ciuda,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Ca pâna la întoarcere, – te uda.
Exista si rastimpuri când se moaie,
Când parca nu mai toarna-asa, de sus,
Si cerul câte-oleaca, spre apus,
Se lumineaza putintel – a ploaie.
Atunci se cheama ca e timp frumos
(Macar ca tot mai cade-un pic de bura),
Dar fumul din ogeac se lasa-n jos,
Si porcul umbla tot cu paiu-n gura…
George Toparceanu – Ploua
De ceva vreme mă tot lupt cu anumite gânduri. Se pare că încep să simt din ce în ce mai acut nevoia de a-mi regăsi sufletul. Mă uit în jurul meu şi toată lumea plănuieşte mai mult sau mai puţin vacanţa. Eu pot spune că am avut două vacanţe până acum. Deci, nu mă pot plânge. Însă găndul că vara este printre noi, mai mult sau mai puţin, nu mă poate face să nu mă gândesc la ea.
Vacanţele programate nu mi-au plăcut niciodată. Eu sunt genul momentului.
Anul ăsta parcă ceva s-a schimbat. Aş vrea să plănuiesc şi eu aşa cum şi alţii o fac. De câteva zile mă tot gândesc că anul acesta aş putea să îmi programez vacanţa singură. Mi-ar place extraordinar să mă regăsesc. Îmi e frică de necunoscut. Să plec singură în lumea mare. Totuşi, ceva inedit nu strică să faci măcar odată în viaţa ta.
Prin urmare, cred că cel mai frumos cadou de ziua mea, ar fi să îmi iau inima în dinţi şi să plec undeva departe, doar eu şi cu mine.
Urmează să îmi aleg şi destinaţia. Nu ştiu cum o să fie, nu ştiu ce să aleg, dar în curând îmi voi pregăti perioada de linişte şi de regăsire.
M-am întrebat adesea:
Ce caut eu în viaţa mea?
Nu am găsit răspunsul nici până în ziua de azi. Totul este confuz şi aiurea. Nimic nu este la locul lui. Nici măcar blogul ăsta nu mai este ce a fost. Încerc să îl resuscitez din când în când, dar parcă nu mai are haz.
Nu vroiam să scriu despre blog, nu vroiam să scriu despre “străina” din viaţa mea, vroiam doar să mai aştern nişte gânduri.
În altă ordine de idei, astăzi este o zi specială pentru mine. Aş vrea pe această cale să îi urez “La mulţi ani” unei persoane foarte importante pentru mine. Persoanei care a dat naştere străinei din mine, persoanei care m-a îngrijit şi iubit aşa cum a ştiut ea mai bine.
Îţi doresc tot binele din lume, măicuţă dragă. Să fii sănătoasă şi să poţi sta lângă mine cât mai mult posibil. Chiar dacă n-ai ştiut mereu să îmi arăţi dragostea ta, chiar dacă ai fost câteodată împotriva deciziilor mele, ştiu că undeva acolo în sufletul tău ai un locuşor şi pentru mine.
<
