Povestea mea

By Sufletica | 16/03/2009

Povestea mea începe ca orice poveste. A fost odată ca niciodată… însă cu partea “că dacă nu ar fi fost nu s-ar mai povesti” nu mă împac. Povestea mea e o poveste simplă şi prea banală pentru unii, pentru alţii poate fi interesantă, e doar o poveste scrisă într-o seară de martie, tristă şi atât de goală. Am apărut fără voie şi fără drept de apel pe acest pământ, m-am chinuit să ajung om mare… acum că sunt om mare aş vrea să fiu mică, să mă cuibăresc la braţele mamei şi să pot plânge liniştită. Din păcate tot ce se naşte este destinat să crească, să înflorească, să se usuce şi apoi să moară. Eu am depăşit faza de crescut, sper, încă mă învârt în faza de înflorire, nu pot striga în gura mare că mă usuc. Jur pe albastru că beau doi litri de apă pe zi, tocmai ca să nu ajung la faza de uscare.Îmi place să trăiesc în faza de înflorire, numai că nu ştiu cât este de bine, dar voi vedea pe parcurs. Am scris acum câteva zile că voi renunţa la acest blog, dar am stat şi m-am gândit mai adânc (adică o zi) şi mi-am croit două palme peste faţă şi mi-am zis: fucking shit… de ce? Aici în acest bloguleţ exist eu aşa că dacă renunţ la el e ca şi cum nu aş mai exista. Pentru ce să nu mai exist? Doar pentru a face pe plac unora? Never… Nu voi da satisfacţie nimănui, cine vrea să intre… să intre, e bine venit în sufleţelul meu, cine nu… vorba cuiva: drum bun, cărare plăcută. Aici eu sunt stăpână pe aberaţiile mele, pe gândurile mele, pe tot. Dacă nu mă iubeşti şi ce dacă, ai posibilitatea să mă urăşti, să mă ignori, mie nu îmi pasă, dacă treci dincolo şi nu mai treci pe aici,nici pentru asta nu o să sufăr, nu am de ce. Eu trăiesc pentru mine, nu pentru alţii…. aşa că bloguleţul este al meu şi sunt liberă să înjur pe cine vreau, când vreau, aşa cum şi voi sunteţi liberi să mă citiţi sau nu. Povestea mea e tristă, dar nu atât de tristă precum sunt alte poveşti. Există atîţia oameni amărîţi şi plini de boli, încât nimicul meu din suflet nu se poate compara cu tragediile adevărate. Povestea mea nu se termină aici, o să continue atâta timp cât voi putea mişca degeţelele pe tastatură şi dacă nu o să mai pot, până atunci sper sa ajung celebră în blogosferă (la fel ca azi) şi să îmi angajez un secretar să îmi tasteze. Povestea mea continuă pentru cei dragi care mi-au fost alături şi care m-au împins de la spate să trec peste momentul ăsta şi să merg mai departe. Uşor de zis, greu de făcut… dar marile talente din cenuşă au renăscut… mamă ce am zis-o… a fost bună chiar…. îmi vine să mă pup singură. Aşa că…. be my guest…in my soul… hate me or love me… is not my problem…

P.S: mulţumesc cu drag prietenilor Escu, nuzaiet, mihai, aimee, bogdanic’s şi chiar celor care doar au trecut pe aici.

Iar pentru tine atât mai zic:

Ti-as spune ceva,
despre noi,
despre zapada de-afara,
despre dragostea mea.
Ti-as spune ceva,
orice,
numai sa nu creasca iarba tacerii intre noi.
Ti-as spune ceva,
ce-ai stiut,
sau ce stiu,
dar a-nceput sa creasca iarba tacerii intre noi
si s-au ratacit sunetele din cuvantul tarziu. 

Definitia unui strigat

Tags: , , , ,

categories Blogareala, De suflet, Ganduri

13 Comments

  • At 2009.03.16 23:39, Escu said:

    Ma bucur ca nu ai renuntat. Esti o luptatoare si meriti ce-i mai bun. Cat despre multumiri…nu ai de ce sa-mi multumesti.

    [Reply]
    • At 2009.03.16 23:52, Naicu said:

      Sa stii ca inca imi merge masina de tuns iarba si am garantie toata viata pentru ea. Iarba n-are sa creasca vreodata. Asta sa fie clar.

      [Reply]
      • At 2009.03.17 00:07, oamenisilocuri said:

        trezirea :)

        [Reply]
        • At 2009.03.17 01:14, vasile a. said:

          Iti meriti numele. Pe bune.

          [Reply]
          • At 2009.03.17 01:35, bogdanic said:

            Right! M-am prins. Odata ajunsa celebra ai vrut sa ne parasesti. Numai cand ti-a zis Escu despre niste palme ai revenit.
            Off! Tu nu-ti dai seama ca blogul asta este tot ce ai? Aciulea poti fi ceea ce iti doresti. Aici poti plange, rade, chiui, injura, screme, blestema sau tot ce te taie capu’. Nu ai cenzura, nu ai limite. Ai afectiune chiar daca mai te ia lumea la misto! Numai sa vrei!

            [Reply]
            • At 2009.03.17 02:14, Anonymous said:

              …Iti multumesc ca esti linga mine (noi) !…mai tii minte cine a scris aceste versuri ? Da nu conteaza !…..URAAAAAAA !!!!

              [Reply]
              • At 2009.03.17 02:45, Aimee said:

                N-ai de ce multumi, sufletico, meriti din plin! Mai esti si talentata pe deasupra :) Ma bucur ca (ti-)ai revenit..ascute-ti coatele si la treaba, ca ai pierdut timp pretios..hehe..

                [Reply]
                • At 2009.03.17 11:57, sufletica said:

                  @escu: apa plata tot trebuie sa o onorez :) chiar si prin posta ti-o trimit :)
                  @oamenisilocuri: gata… m-am trezit, am ridicat panza de paianjen de pe ochisori si trec la treaba… bine ai venit pe noul sufletel :D
                  @vasile:multumesc… iar pt tine voi avea ceva de zis la postul tau de aseara, care mi-a schimbat toata viziunea… iti multumesc ca existi.
                  @bogdanic:hello my frend… as vrea sa notez un singur lucru “blogul nu este tot ce am”, am mult mai multe motive de a exista, ar fi patetic sa imi ramana doar blogul….da, aici incerc sa uit de griji, de ganduri… atat… si sa descopar oameni minunati ca voi.
                  @anonim: uraaaaaaaaa…. dar pt ce?
                  @aimee: sunt fericita ca am descoperit prieteni minunati ca voi….si sigur ma pun cu coatele pe treaba.
                  @naicu:te-am lasat la sfarsit fiindca am stat si m-am gandit ce sa replic la un coment atat de adanc ca al tau… fierul uneori rugineste si nu ne mai este de folos pt nimic, decat poate sa il azvarlim intrun colt sau sa mai scoatem un ultim ban pe el. Asa ca masina aia este din fier, care din pacate a ruginit sau poate doar a obosit. Iarba o sa creasca frumos acum in prag de primavara, ca nu o sa gasesc macar o floare in iarba aia, nu-i bai… astept, stiu si sunt sigura ca merit sa fiu fericita si voi fi pana la urma.

                  [Reply]
                  • At 2009.03.17 13:06, pagady said:

                    :)

                    [Reply]
                    • At 2009.03.17 17:25, Mihai said:

                      she’s back. yeah. asa mai merge.
                      daca mai e valabil locul de secretar as vrea si eu sa-mi depun cv-ul (nu mai spera sa ajungi celebra pt ca esti deja acolo: esti celenbra pentru cei care te citesc). accept plata in bere (ca sa am ce sa impart cu colegul pagady).
                      si nu mai incerca sa te pupi singura ca iti trimitem noi cate o bezea :-*

                      [Reply]
                      • At 2009.03.17 22:45, Pagady said:

                        Mihai ţine la mine, mihai ţine la mine…. :))

                        [Reply]
                        • At 2009.03.18 09:34, Invizibilul said:

                          asa te vreau ;)

                          [Reply]
                          • At 2010.03.18 01:39, La ce nu aş renunţa niciodată | Ciupanezul - Marin Cristian said:

                            [...] o pasez mai departe către proaspătul sărbătorit Cristi, către Albastra, Leonard, Copila, Sufletica, Naicu (chiar dacă e dator cu cealaltă) şi lui Dan şi bineînţeles oricărui cititor sau [...]

                            [Reply]
                            (Required)
                            (Required, will not be published)