Regrete târzii în noapte
Mi-am consumat atâta timp numai pentru a visa cum arăţi. Te-am creionat în gând din cap până în picioare. Nu ţi-a rămas niciun contur netrasat. Milioane de nopţi am visat, la părul tău, la chipul tău, la mânuţe, la tot ceea ce ai fi reprezentat tu pentru mine. Erai frumos, ştiu asta. Îmi pare rău că nu am avut curajul atunci să te am. Nu a existat secundă din viaţa mea în care să nu regret. Însă, regretele nu m-au ajutat să spăl păcatul făcut. Nu te-am lăsat să trăieşti şi pentru asta plătesc în fiecare secundă din viaţa mea. Acum ai fi fost cu mine, m-ai fi alintat şi iubit, exact aşa cum trebuie să iubească un copil o mamă. Eu, nu te-am iubit îndeajuns încât să te am. Te-am ucis. Nu ţi-am dat dreptul la viaţă. Acum plătesc pentru asta, cu vârf şi îndesat. Te-ai răzbunat cum ai putut mai bine. Mi-ai luat şi ultima şansă de a demonstra că pot face acest lucru. Mi-ai lăsat o viaţă goală şi fără împlinirea supremă dorită de fiecare femeie. Dar nu te urăsc pentru asta. Îmi recunosc vina şi nu mi-ar ajunge viaţa asta pentru ati spune că am greşit şi că te-aş fi iubit cum n-aş fi iubit pe nimeni pe pământul ăsta.
<
Da, ai atata dreptate! Regretele, oricat de multe vei avea nu pot umple golul lasat. Asa am facut si eu odata, demult…….ham…da, ca o pedeapsa, niciodata, dar niciodata nu mi s-a mai intamplat acea minune .Stii, cuvintele, regretele…Sufletica, sunt de prisos, toate pe lumea asta au o soarta, asa a fost sa fie, nu stabilim noi ce si cum. Iti urez tot binele din lume!Sa fii iubita!
Da. Probabil asa a fost sa fie sau poate nu. Uneori si noi influentam destul de mult destinul. Acum e cam tarziu pentru tot. Daca as mai avea ocazia sa ma intorc in timp, probabil ca as proceda altfel. Din pacate n-am aceasta putere.
Numai bine si tie.