Sfârşitul unui jurnal de suflet
A trecut şi marea sărbătoare. Se spune că Hristos a Înviat, bravo. El a înviat şi eu am murit. Nepăsarea şi ignoranţa mi-au ucis sufletul. Încerc să găsesc ieşirea din acest ghem plin de spini care îmi strânge gâtul şi care mă sufocă încet dar sigur. A fost primul Paşte nenorocit din viaţa mea, a fost o zi banală şi fără semnificaţie. Se spune că de Paşte trebuie să fii fericit şi împăcat cu tine. Eu nu mă pot împăca cu mine şi nici nu mai vreau să mă împac vreodată. Merit tot ceea ce se întâmplă, adică îmi merit soarta. Închid acest jurnal, este pentru a nu ştiu câta oară când încerc această închidere. Acum sper să o fac definitiv. Jurnalul a fost creat de o persoană care avea pentru ce să trăiască, acum când totul s-a dovedit a fi în zadar, nici acest jurnal nu îşi mai are sensul. Îmi pare rău de oamenii deosebiţi întâlniţi aici, de prietenii virtuali care mi-au fost alături. E-mailul rămâne acelaşi aşa că dacă vreodată o să vreţi să îmi scrieţi măcar un rând sunteţi bineveniţi. Mă retrag în viaţa reală plină de lovituri şi cu sufletul zdrenţe. Voi căuta o cale să ies din această stare, nu ştiu dacă o să găsesc varianta optimă de ridicat de la pământ, dar o să încerc. Aşa că dragă jurnal te părăsesc cu inima frântă de durere, cu lacrimi în ochi fiindcă tu ai fost creat la îndemnul sufletului care mi-a fost mie drag. Se pare că acest suflet şi-a luat zborul spre alte victime şi că tot ce a existat în Sufleţelul de aici nu a contat măcar o secundă pentru el. Sper să fi fericit şi mulţumit cu tine pentru tot ce ai lăsat în urmă. Cioburile risipite pe covor le voi aduna eu…. chiar dacă mult timp de acum încolo nu voi fi în stare să mă apropii de ele. Sper că voi aţi avut un Paşte plin de bucurii şi linişte sufletească. Vă doresc tot binele din lume dragi prieteni şi încă odată vă mulţumesc că v-aţi rupt câte o secundă pentru a trece pe aici şi a vedea ce a mai debitat Sufleţica.
Nu pot să închei acest post fără cuvintele maestrului Octavian Paler:
“Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul.”
Eu aşa am făcut, am dat din mâini pentru a încerca să fiu aproape cuiva… se pare că m-am scufundat în mlaştină şi acum nu mai pot ieşi din ea.
Să fiţi fericiţi şi să nu lăsaţi tristeţea să intre în viaţa voastră, dacă încearcă să îi daţi adresa mea, măcar eu m-am obişnuit cu ea.
<
Şi pe tine tocmai acum te-a apucat cînd ai băgat emoticoane la comentarii… Să nu cumva!
…No ho ma , ca nu s-o gatat lumea de barbati ! Ai mai gasi tu , ca-s pe tote cararile !…si ce emoticonuri sa mai pun , sa te inveselesc o tira…toate samana-ntre ele. Mai bine te tuc io (doar virtual) !
Acu’, stau eu si cuget ca :cow: . Citesc pe un banner la tine ca bei :coffee: pentru a putea face :beatup: lucruri mai repede. Nu vreau sa par :clown: , dar sfatul meu e sa te lasi de cafea. Ia-o mai ca :turtle: sau ca :snail: si ai sa vezi ca :rain: si :thunder: se vor estompa, iar :rainbow: poate sa apara cand nu te astepti. Nu toti :male: :male: ie
ig: 
ig: , iar viata nu e un 
oop: . Asteapta sa sune :clock: si nu taia toate puntile… Nu pune :bomb: . Pune doar un :brb: .
incredibil. cati ani ziceai ca ai?
@Vasile: Who, me? M-am jucat si io cu emoticoane… Nu ma certa…
nu tu, Sufletica
poate ai nevoie de o pauza … uneori cu totii avem. Faptul ca preferi sa te acuzi si sa atragi toate ponoasele altora pe umerii tai este o dovada ca inca nu ai reusit sa te apreciezi la adevarata ta valoare. Vorbisi de durere in unul din posturile tale trecute … sa stii ca cea mai mare parte din aceasta durere ti-o provoci singurica cu mainile tale … si nu esti singura care face din pacate asa … cu totii o facem la un moment dat chiar si eu o fac uneori. Te chinui prea mult sa uiti sa stergi cu buretele desi in adancul tau mai tinzi la trecut … si aci consider eu ca gresesti si gresim cu totii la andul nostru … faptul ca nu trebuie sa ne chinuim sa uitam ci trebuie sa intelegem. Faptul ca preferi sa ei toata vina … e optiunea ta dar nu uita ca suntem oameni imprefecti si suntem nascuti ca sa mai gresim din cand in cand.
persoanal cred ca faci bine ca ei aceasta pauza … sa iti limpezesti gandurile si daca va fi sa revii candva cu siguranta vei avea alta atitudine. Cel mai usor lucru pe care il putem face cand unele lucruri nu au iesit asa cum am fi vrut este sa ne condamnam pe noi insine sau sa ii acuzam pe altii … insa uneori asa este scris sa se intampla pentru ca asa ne construim caramaina cu caramida … ne formam. Stiu ca iti este greu … defpat tu stii cel mai bine cum te simti in aceste momnte insa incearca sa faci ceea ce iti place si sa nu mai traiesti prezentul in trecut, tu trebuie sa iti fii in primul rand cel mai bun amic.
Nu uita ca totul depinde de tine … si orice decizie ai lua nu uita ca indiferent de situatie nu esti singura!
Pe curand …
Poti sa ai poate mai multi prieteni cand esti nefericit, decat atunci cand esti fericit. Nu esti singura prin simplul fapt ca sunt foarte multi cei nefericiti, cei care au pierdut ceva sau pe cineva, care pierdut au ceva frumos sau o minciuna cu care se simteau bine. Analizeaza bine, poate ca nu e o infrangere, poate e o victorie, o eliberare de ceva care te-a chinuit. Nu suferi, bucura-te! Zambeste macar! Si pentru ca uitarea sa te vindece, fa un exercitiu: adu-ti aminte (culmea!) de ceea ce a fost urat, ceea ce nu ti-a placut si desluseste sensul. Spune-ti ca nu a meritat! Simte-te superioara! Si lasa-te in voia sortii…a intamplarii…trebuie sa-ti aduca ceva bun, chiar daca nu imediat. Ti-am scris ca sa te ajut macar cu cateva cuvinte, asa cum simt si eu nevoia deseori sa primesc. Hai,Sufletica draga, ridica-ti privirea si mergi mai departe!!!
[...] Sufletica cica se lasa de blog, dar i-am pus tema [...]
dacă laşi de izbelişte blogu ăsta îl las şi io… mnoa, să vedem ştii să înjuri? înjură-mă!!!
Poci io sa va scuip p’amandoi? Si pa tua si p’al cu urechi lungi care-i mai nou poiet?
Sunt prea mici emoticoanele astea si nu vaz unde-i ala cu :spit:
No, poftim, ce spirit de solidaritate aici: unu’ se lasa de blog, unu’ cu tzukatu’, altu’ cu scuipatu’..next, please!
:clock: Am pus ceasul sa sune – poate va treziti amandoi
@bogdanic: sper ca ai tinta buna!
@sufletica: e draguta noua agenda de lucru..sa vedem cu ce-o umpli
Nu de alta da’ ai promis si cu promisiunile nu te joci..
Felicitari pentru noua tema. Asteptam noi si noi succesuri. :victory:
Imi pare rau,Sufletica…las ca va fi bine…asa cred..eu..o meritam,cu totii..mersi pt tot…ne mai azuim pe mess..toate cele bune!!!