Sufleţica chinuită de doi indivizi
Dimineaţă frumoasă de Marţi. M-am trezit cu zâmbetul pe faţă. Urma să fie o zi plină, dar nu conta, noaptea fusese extrem de plăcută. Cu vise lungi şi extrem de încinse. Planul de bătălie ce este întocmit de fiecare femeie, dimineaţa, atunci când face ochi, era stabilit de aseară. Problema arzătoare a femeilor dimineaţa este asemănătoare. Iar întrebarea ce le vine iute în minte, după ce şi-au băut cafeaua este : eu cu ce naiba mă îmbrac azi? Eu ştiam. Stabilisem deja de ieri. Ceva lejer, numa bun pentru căldurile astea. Apoi, zâmbetul îmi era datorat şi pentru că urma să mă încalţ cu pantofiorii săndăluţă, achiziţionaţi recent. După pregătirile de rigoare am plecat veselă spre birou. Am intrat ca o zână, măndră nevoie mare. Aveam pantofiori noi. Şi glume, şi râsete, şi întrebări de genul: unde naiba îi mai pui, că ai o grămadă? Inima îmi era împăcată. Pantofiorii au avut efectul ce îl aşteptam nerabdătoare. Însă, orice fericire ce îi este dată sufleţelului se stinge la fel de repede, precum a început. După o oră de purtat aceşti pantofiori, a început calvarul. Simţeam cum îmi explodează piciorul în ei. M-am învârtit, m-am descălţat pe sub birou. Nimic. Deja începusem să am o mare durere pe faţă. Se spune că femeile se cunosc după faţă. Dacă au o faţă căzută şi tristă, e clar că-s constipate sau le strâng pantofii. Eu mă încadram în a doua categorie. Puii mei. A fost cea mai lungă zi din viaţa mea. La întălnire de fiecare zi, încercam să fiu atentă la ce se discută în cadrul proiectului, dar gîndul meu era numai la picioruşele ce sufereau groznic. Aşa chinuială, nu am mai tras de foarte mult timp. Adevărată zi de Marţi. Acum, stând cu picioarele în apă rece, mă gândesc că poate eu sunt defectă. Oare toate femeile au probleme de genul ăsta? Eu nu am văzut până azi o faţă mai chinuită ca a mea. Şi cât de mândră şi veselă eram dimineaţă. Indivizii ăştia doi mi-au ruinat ziua şi viaţă. Nu mai amintesc că mâine probabil mă voi duce desculţă la servici. Nu de alta, dar nu mai am curaj să pun ceva pe picioruşele mele chinuite.






<


Trebuia să-ţi faci o poză şi la faţa chinuită, nu numai la pantofiori care btw sînt mişto.
Sufletica, pantofiorii tai sunt frumusei foc! Atunci cand iti pui incaltari noi sa pui in portbagaj si unii mai purtati, prind bine peste ceva timp. Numai bine !
Se zice ca’ fiecare femeie zace o eroina! Sunt mandra de tine Urzicuto! Sandalutele’s superbe, incearca se le largesti cumva, ca-i pacat de ele
Ti pup sa-ti treaca!
pantofiorii sunt minunati, si eu am patit asa, si e groaznic, cand pleci de acasa toata aranjata si apoi deodata ti se sterge tot si incepi sa te simti groaznic, nu mai poti face nimic.asta ca asta dar tre sa mai si rezisti o zi intreaga in ei si sa te mai si intorci acasa t0t incaltata. deci calvarul e dublu.
Ete fleosc, acum ce naiba sa facem, sa nu mai purtam tocuri din cauza caldurii??? Aiurea! Rabdati, gagicelor, rabdati! Sa vedeti dureri la un picior ex-ghipsat, umflat non-stop
. Si nu ma las de tocuri, am zis!