Sa mai aberez si eu un pic, asa pe fuga. Deci nu vreau sa merg la job, imi e lene, as vrea sa dorm, vreau sa evadez macar din cotidian. Nu stiu de ce mai continui sa mazgalesc pe aici. Lumea ajunge pe blogul asta cautand pe google cuvinte de genul:
- caracatita dumbo – io sunt, m-ai gasit. Nici nu stii cat ma chinuiam sa nu afle lumea chestia asta…ioi.
- perversiuni - bey, io speram sa fiu singura in domeniul asta, dar bag io de zeama ca e plina lumea de perversi.
- ganduri sinucigase – da…te ajut? sau o facem impreuna?
- de cate ori fac sex pe zi - aici chiar ca nu stiu ce sa iti raspund. Daca tu nu stii, cine puii mei sa stie?
- barbatii sunt porci mame – pot fi si porci tati, dar cine-s eu sa te contrazic
- cum se tine penisul in chiloti – nu stiu, de unde vrei sa stiu io?a? io-s femeie, dar daca vrei ma interesez. Parerea mea este ca trebuie sa il tii cu grija, nu de alta dar exista riscul sa zboare.
- dimineata ma trezesc cu tini in gind – serios? si eu de ce nu stiam?
- ma strange tot corpul – pai io zic sa-ti cumperi o marime mai mare. Nu-i bine sa stai asa strans
Cam atat in dimineata asta. Nu mai am chef sa desenez schema celor care ajung la mine in sufletel cautand pe maestrul google tot felul de aberatii. O sa mai urmeze si episodul II probabil cand o sa fiu in pana de idei. Numa bine…si spor la cautat.
Întunericul nopţii mă pătrunde, încerc să scap dar el mă prinde… în ghearele lui stau ghemuită şi aştept. Uşor şi calm încerc să mă obişnuiesc cu negrul atât de adânc al nopţii. Eu şi cu mine, în linişte, în noapte, încercăm să ne împăcăm, nimic. Eul este mai puternic decât Mine. Mine e atât de slabă şi atât de copilă, uneori se cuibăreşte întrun colţ şi plânge liniştită. Eul încearcă să o scoată din starea asta, dar fără succes, Mine preferă să trăiască cu durerea.
- Mai bine aşa, zice ea mereu.
Eul disperat se răsuceşte şi îi spune:
- Hai, nu mai plânge. Ai să vezi, totul o să fie bine.
- Când? Urlă disperată Mine. Când? Totul e negru şi e atât de frig. Nimic nu are sens, nimic. Aş vrea să dorm, să nu mai chinui sufleţelul. Cum?
- Uşor… uşor… închizi ochii şi îţi închipui că e zi. Lumina te încălzeşte, gândurile îţi sunt ocupate cu cotidianul de fiecare zi, aşa ai să reuşeşti să adormi. Hai…schimbă noaptea-n zi şi zburdă pe câmpii. Pe aripi de vis îţi vei purta dorul şi noaptea o să dispară cât ai clipi.
- Nu pot, nu vreau… dispari. Nu am nevoie de tine. Vreau să zac alături de gândurile mele. Vreau să aud marea, să văd cerul, să simt…zise Mine, un pic speriată.
- Bine, aşa să faci. Schimbă noaptea în zi… şi ce ai să rezolvi? Gândurile vor reveni, mai aprige, mai distrugătoare. Ce ai să faci atunci? La mine nu te gândeşti? Cum pot să te alin, să îţi dau din raţiunea mea?
- Nu ştiu…dacă poţi, ia-mi gândurile. Aşa îmi va fi mai uşor şi poate am să las noaptea la locul ei şi ziua să o urmeze. Poţi?
- Bine, dă-mi gândurile tale, mă voi descurca cu ele. Hai adormi…te ţin eu în braţe. Îţi ofer eu lumină, numai primeşte noaptea cum se cuvine şi lasă ziua să te aline.
Probabil că o să fie ultimul post… probabil. Viaţa mea intră într-un con de umbră. Aş vrea să mulţumesc tuturor celor care au trecut pe aici prin sufleţel, celor care au avut timp să se oprească să îmi citească aberaţiile şi bineînţeles şi gurului Naicu, care m-a introdus în lumea virtuală de blogging. Mă retrag cuminte în carapacea mea, fiindcă o să urmeze o perioadă de lins răni. O să fie o perioadă destul de lungă deoarece rănile sunt multe la număr şi foarte adânci. Aşa că dragi prieteni virtuali vă doresc numai bine şi toată fericirea din lume. Iar pentru cele care cred că au câştigat ceva, eu le sfătuiesc să se mai gândească… nu au câştigat nimic…. decât un drum spre disperare. Numai bine şi aveţi grijă de voi dragi prieteni. Sufleţelul trebuie să dispară în neant fiindcă nu a reprezentat nimic pentru nimeni şi nici nu o să reprezinte ceva. Sufleţelul este prea firav si bun pentru lumea asta plină de rahaţi. Aşa că am să cânt : la la la la … ce dulce ţi se pare viaţa. Pa…pa
Îmi permit să fac şi eu câteva adăugări la blogul ciupercutzei :
- nu are blog, dar merita din plin sa fie nominalizat.. un tipar al barbatului perfect ar trebui sa fie cioplit dupa mititelu, vizitatorul meu si totodata cel mai frumos comentator al acestui blogulet;
- să fie plin de bungust
- să fie nebunatic, plin de talent în tainele viorii şi neapărat din diaspora;
- să fie călător şi zâmbăreţ ca bogdanic ;
- să fie plin de nesimţire ca bendernostradamus;
cam astea au fost completările mele la lista ciupercutzei şi la provocarea lansată de Cabral.
<
