Hai sa cantam

Canta cineva cu mine?

Vacanţa – ciclul 4

Am promis cu ceva vreme în urmă că voi reveni şi cu alte poze din mirifica vacanţă. Astăzi paşii noştrii vor merge uşor pe tărâmul Germaniei şi Austriei. Mai precis la Heidelberg şi Salzburg.

Heidelberg este un oraş în nord-vestul landului Baden-Wurttemberg, oraş vechi şi bine conservat. Nici eu nu am ştiut până astăzi, că în acest oraş a decedat, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Cel puţin aşa spune wikipedia. Mai multe nu vă spun despre acest oraş, veţi observa şi singuri din fotografii, că este o minune de oraş. Multe clădiri vechi şi bine întreţinute. Vegetaţie din belşug, răul Nekar şi multe alte frumuseţi de care nemţii au avut grijă să nu le deterioreze. Read more »

Vă mai aduceţi aminte primul sărut?

Cine îşi mai aduce aminte de primul sărut? Câţi dintre noi mai ţin minte acel moment? Eu îmi aduc aminte de parcă a fost ieri. Eram la sfârşitul clasei a VIII-a şi câţiva colegi sau gândit să sărbătorim terminarea şcolii prin evadare la un cinematograf. Ne-am hotărât şi am purces la drum. Cred că eram 4 fete şi vreo 6 băieţi. Nimeni nu avea vreo legătură cu nimeni. Pur şi simplu eram colegi şi atât. În timpul filmului, Adrian, fiindcă aşa îl chema pe colegul care ocupase scaunul din dreapta mea, consideră că ar trebui să mă ţină de mână. Read more »

Povestiri din pădurea verde

Datorită Adei mi-am adus aminte de desenul animat al copilăriei mele. Câţi dintre voi vă mai aduceţi aminte de “Povestiri din pădurea verde“? Un desen ce mi-a fascinat acea perioadă a copilăriei. Iubirea mea atât de mare pentru animale era bine conturată la vederea acelor desene. În rolul principal erau Johnny şi Polly, doi ursuleţi haioşi şi foarte iubăreţi. Dar nu vreau să vă povestesc acel desen animat, fiindcă sincer nici nu mai îmi aduc aminte bine tot. Ştiu doar că tatăl meu nu a mai avut zile frumoase până când nu a îndeplinit o dorinţă arzătoare a fiicei lui. Cum iubita şi preferata lui odraslă îşi dorea Read more »

Raftul cu amintiri

În raftul amintirilor mele s-a aşternut praful. Mă chinui să dau cu diverse soluţii pentru a îl întreţine curat şi viu în faţa sufletului meu. Totuşi există un locuşor unde nu pătrunde praful, totul este intact şi viu în acest mic locuşor. Din când în când în nopţile cu lună plină desfac perdeaua amintirilor şi mă hrănesc cu ele. În nări acum simt mirosul valurilor mării. Aud cântecul lor. Amintirile plimbărilor nostre pe malul mării…. braţele tale care mă strângeau, lacrimile din sufletul meu care ştia că momentul respectiv nu este etern, totul revine acum în minte de parcă ar fi fost ieri. Privesc acel obiect micuţ unde stă la loc de cinste poza noastră şi încerc să îmi aduc aminte de gustul buzelor tale. Cât am iubit aceste buze. Mă răsucesc şi privirea mi se întunecă atunci când privesc bileţelul ce subtil l-ai strecurat în acest loc ştiind că nu am să îl găsesc curând, dar şi când îl voi descoperi inima mi se va umple de fericire. Oare de ce nu putem şterge amintirile din sufletul nostru? Nu ştiu cât de bine ne-ar fi fără ele… dar ştiu că atunci când ele revin îţi răscolesc sufletul. Aş vrea să pot deţine maşina timpului, să pot întoarce timpul şi să te strâng în braţe, să nu îţi mai dau drumul nicicând. Nu am această fericire, totuşi ceva mai am din tine…colţul amintirilor noastre… intact, viu şi atât de real. Te iau în braţe cu dor şi încerc să adorm cu gândul că eşti aici şi îmi ocroteşti somnul prea chinuit.

Amintiri de 1 Mai

Daca tot nu am fost pe aceste meleaguri de 1 Mai, m-am gandit totusi ca nu este prea tarziu sa va mai aduceti aminte de aceste obiecte ce au facut parte din viata unora dintre noi: