N-am mai dat de foarte mult timp atenţie lepşelor. Cheful necesar pentru acest tip de joacă, a fost null. Având foarte multe datorii faţă de frumoasa deţinătoare de par, încerc să îmi plătesc o mică parte din ele, prin onorarea acestei lepşe.

Cică ar trebui să povestesc când şi cum m-am aburit eu prima oară. Apăi, maică, să tot fie ceva ani buni. Eram mândră fetiţă în sat, frumuşică, jucauşă, să fii fost prin clasa a X-a. Cu mic, cu mare am plecat toată clasa la balul bobocilor. Se ţinea undeva prin Pantelimon, la un club nu prea select pentru vremea aia. Cu un an înainte tot acolo se ţinuse şi aveam ceva experienţe proaste. Ţiganii din zonă, ofticaţi că nu pot intra în clubul respectiv, ne aşteptau la plecare şi căutau sămânţă de scandal cu băieţii din liceul nostru. Foarte mulţi au avut de suferit din chestia asta, deci nu era chiar o plăcere să mergi la Balul Bobocilor. Oricum nu aveam să ratez acel bal. Mergem noi acolo, mândri nevoie mare, ne distrăm, dansăm şi la un moment dat cuiva îi vine ideea să plecăm mai devreme şi să mergem într-un restaurant unde să continuăm distracţia. more…