Posts Tagged ‘Blogareala’

Mai avem mai putin de 15 zile pana la sfarsitul anului. Majoritatea isi fac bilantul, eu as vrea sa aflu parerile pro si contra despre spatiul sufletelului. Pe parcursul anului ati avut parte de Condica de sugestii si reclamatii, unde fiecare isi regasea locusorul. Acum as vrea sa aflu si eu parerea voastra despre acest blogusor.

In timp ce creionati parerile pro si contra, va las si o melodie sa va tina companie pe timpul scrisului.


Andy Williams – It s the most wonderful time of the year

1.  Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange.
      Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera  focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul si bata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si  beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, barbatul lipseste  prea mult de acasa. Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu  garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul. 
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii  racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casa din  lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea si blana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana sau puf. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie – Femeia plange), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare – Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus. 
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
 11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si  bijuteriile. 
12.. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea  sa-si  largeasca orizontul. Normal..incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plus de asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand… peste  ani…
… Femeia simte nevoia de a “evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispozitia pentru excursii  in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de vazut, afara e vreme urata. Capac peste toate, ca de obicei, Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa…  un fel de chef  de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscuti si sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul  si absolut totul trebuie sa fie sub control si… Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga. Barbatul inventeaza blog-ul.

Morala:

 1.  Cand femeile plang, umanitatea evolueaza.  
 2.  Fara femei  am   fi  trait si acum in copac.
 3.  Lumea ar fi mai terna fara barbati.

Sursa: e-mail.

Dupa cum anuntam acum cateva zile, bloguletul si eu, avem nevoie de o pauza. Nu stiu daca pot ramane in pauza respectiva foarte mult timp sau poate din pauza asta o sa se nasca un alt blogulet, deocamdata nimic nu este sigur. De ce pauza? Simplu. Se pare ca am nevoie sa imi limpezesc gandurile. Sa pun in balanta anumite evenimente ce s-au intamplat sau urmeaza sa se intample in aceasta perioada. Fiindca nu imi place sa raman datoare nimanui, am ales sa va raspund prin acest post.
Fetelor, imi sunteti dragi cu toate. Nu trebuie sa ma compatimiti sau sa va intrebati “ce si cum”, nu am scris acel post pentru a primi compasiune sau alte pareri. A fost doar o constatare de-a mea.  A sosit timpul sa ma reinventez.
Domnule Escu, ma bucur ca vi se pare ca seman cu o drama queen, nu sunt o regina a dramei, nici nu am facut scoala in acest sens. Fiecare individ are dreptul sa traiasca si sa faca ce simte el. Mi-ati reprosat candva ca imi pun viata pe tava aici.  Nu. Viata personala nu o expun aici, doar anumite sentimente care imi sunt date sa le detin. Imi pare rau sa va anunt ca nu toti oamenii sunt claditi din fier si aluminiu, mai sunt si oameni slabi de inger, neputinciosi, incapabili sa se ridice din cenusa. Ranile imi apartin si mi le asum, insa asta, nu ar trebui sa fie treaba nimanui. Daca imi descarc anumite sentimente aici, asta nu inseamna ca le descarc pentru a primi ceva in schimb. Le mazgalesc si gata, poate alta-i starea de dupa. Apoi, vine vorba aia, fiecare isi asterne cum vrea.
Am considerat ca trebuie sa intru in pauza, asta e decizia mea si asa cred eu la momentul asta ca este mai bine pentru mine. Nu vreau sa va oblig in a citi ganduri amestecate si confuze ce imi trec in aceasta perioada prin capsor.
Stiu ca altii sunt mai distractivi, ca au idei, ca nu au griji, bravo lor. Eu, nu ma pot ascunde dupa degete, nu pot zambi atunci cand nu gasesc un motiv pentru a zambi. Multi cred ca asta este o prostie sau pur si simplu ma considera doar o proasta, este treaba voastra ce credeti. Pot scrie eu la nesfarsit, pot aduce argumente pana maine in zori, parerea unora nu o poti schimba. Numai cine ma cunoaste cu adevarat nu poate avea o parere gresita. Nu poti prin cateva randuri mazgalite pe un blog sa stii cum este omul ala. Vorba cuiva: omul nu e blogul si invers. E greu pentru majoritatea sa inteleaga ca anumite persoane sunt construite pe un anumit tipar si foarte rar, dar foarte rar pot fi schimbati. Eu una nu ma pot schimba dupa cum bate vantul. Am decis sa merg pe un drum, apoi nici ploaie, nici furtuna nu ma vor da la o parte din drumul ala.
Cum multe evenimente au coborat pe umerii mei si m-au facut sa nu mai fiu deosebita, consider ca trebuie sa ma retrag din Liga Blogarilor Deosebiti. Am avut onoarea sa intru in liga asta, acum consider ca eu nu mai onorez liga, asa ca ma retrag.
Am avut ocazia sa intalnesc cativa oameni deosebiti. Probabil asa i-am vazut eu, deosebiti, mai altfel decat restul blogarilor. Insa poate a fost numai parerea mea.
Sper ca am raspuns la intrebarea “de ce?”. Cei care stiu unde sa ma contacteze o pot face fara ezitare. Daca voi face o pauza de blog asta nu inseamna ca voi disparea de pe alte cai de comunicare. Numai bine tuturor.
Pies: nici-un eveniment blogosferic nu m-a indemnat la aceasta decizie. Nu vreau sa existe vreun dubiu asupra acestui lucru.

 mironositaMironositele, pot fi recunoscute dupa perioada de sedere online. Mai mereu sunt prezente si in cautare de ceva ce nu pot gasi in viata reala. Se pisicesc, se dau destepte, cand de fapt nu sunt in stare sa isi gaseasca ceva trainic si bun in viata reala. Atunci ele apeleaza la internet in speranta ca pot intra in viata si curtea altora. Cu ochii de caprioara, calzi si umezi, cu talente nebanuite, persevereaza si stau agatate de bloguri, twitter si facebook, poate, poate pica ceva. 

2-vacigif

Boii – specimene tot mai des intalnite in online. Se dau barbati macho, stau agatati de online-ul asta, poate da Dumnezeu si isi gasesc fericirea. Boii sunt o sursa extraordinara de combatere a plictiselii. Ii gasesti la orice ora agatati de cate o mironosita, care este gata sa cada la primul cuvant scris de el – boul.

Boii sunt acei barbati care au acasa o sotie, o prietena, dar in online nu mai au nimic. Ii gasesti tristi si nefericiti, mereu disponibili si gata de atac.

Concluzia: boul e bou, n-ai ce sa-i faci – mereu umbla dupa vaci. Pam… pam.

Acest articol a fost scris ca prefata la noua carte care o sa apara cat de curand sub editura “Boul internautic”.

Fiind una dintre fericitele blogăriţe care au primit în dar această poveste, nu am decât, să mă consider onorată. Datorită “gurului“, am făcut şi ore suplimentare. Povestea de spus mai departe a fost iniţiată aici. Vă rog să citiţi toată tot firul ei, altfel, nu veţi afla niciodată prin câte chinuri a trecut săraca Orfelia.

“În mijlocul pavilionului central se afla un calendar dintr-acela pe care îl rupi în fiecare zi. Se duse spre el şi rupse ultima foaie, cea cu 31 decembrie. Pe loc rămase înmărmurită ca o stană de piatră. Nu-i venea să creadă ce vedea. Se frecă la ochi şi se uită mai bine la calendar. Era 32 decembrie.
Cînd, în spatele ei se auzi o…”

băşină.

Orfelia, oripilată, se întoarse speriată şi exclamă:

- Şi Tu, Doamne?
- Scuze, zise Dumnezeu. Sfântul Petru a gătit fasole la prânz şi nu mă pot abţine.
- Nu te scuz până nu-mi spui ce e cu ziua asta de 32 decembrie şi unde e Gigel.

- Păi, ce să zic, măi, Orfeliou? Dracu’ ştie. Stai să-l sun.

Dumnezeu scoase de sub barba Sa cel mai frumos telefon mobil pe care Orfelia îl văzuse în viaţa ei.
- Ce model e? întrebă Orfelia încântată.
- Este un Serafim-Eustachie Slide. Stai aşa, că sună. (…) Nu răspunde, mai încerc o dată. (…) Nimic. Asta e ultima oară.
Maleficul auzi într-un final telefonul vibrând lângă coasă.
- Mdea… Cine e la telefon? răspunse Satana.
- Băi, pe unde umbli? Te-am sunat în voi, adică în draci.
- Care eşti, Mă? Eşti Tu, Ăl de eşti?
- Da, Eu sunt Cel ce sunt. Auzi, cum e cu asta cu 32 decembrie? Read the rest of this entry »

Numai pe sufleţica.ro veţi avea parte de continuarea poveştii lui Orfelia. Rămâneţi alături de ecran, nu veţi regreta.

P.S: pentru cine nu ştie despre ce vorbesc, e invitat să se documenteze aici. Până la continuarea acestei povestioare, aveţi timp să vă puneţi la punct cu evenimentele din ea. Pe curând…

Categories
Arhiva
Cine urlă mai cu nesaţ
Add to Technorati Favorites
navigari free
căutare personalizată
OnePlusYou Quizzes and Widgets
Follow me
Follow me on Twitter
Sustin
Publicitate
Ganduri de suflet
toateBlogurile.ro
Geografia sufletului