Revenire de inceput

Se pare ca unii dintre voi mi-ati observat lipsa. Am cochetat foarte mult cu ideea de a parasi acest spatiu. Nu am idee pe cine a mai interesat ce am scris pe aici si nici nu imi fac probleme din cauza asta. De cand am primit in dar acest domeniu am incercat sa scriu in general doar pentru mine. Mi-am descarcat frustarile, gandurile, intrebarile si usor, usor am interactionat si cu alti oameni. Asa am realizat ca exista si prieteni virtuali, dar si mari dusmani. Am incercat sa nu jignesc pe nimeni, sa nu deranjez pe nimeni, se pare ca nu prea mi-a iesit chestia asta si uite asa am aflat ca am deranjat anumite persoane. Nu stiu cu ce, nu stiu de ce, dar asa au simtit ei. Cineva imi spunea odata ca : ce nu merita a fi pastrat, merita a fi pierdut. Drept urmare, cred ca meritau sa iasa din viata mea. Cam asta a fost bilantul bloguletului pe anul trecut. In final, m-am ales cu doi, trei prieteni, care au stiut sa imi fie aproape, sa ma scoata din anumite stari si sa nu imi impuna sa gandesc ca ei. Le multumesc pe aceasta cale si sper ca in continuare, ei, sa faca parte din viata mea.

Nu stiu ce o sa imi aduca acest an nou, nu stiu ce curs o sa aibe viata mea, insa sper sa pot ramane lucida pentru a avea puterea de a trece peste toate. Vacanta si lipsa din spatiul virtual mi-au adus multe clipe frumoase, liniste si dorinta cat mai arzatoare de a trai.
Sper din tot sufletul sa aveti un an asa cum vi-l doriti. Mie imi doresc sa pot trece peste toate cu capul sus, sa fiu in stare sa aleg ce este mai bine pentru mine. Probabil ca voi mai butona pe aici, din cand in cand, deocamdata incerc sa remediez ceea ce n-am putut remedia pana acum.

Numai bine voua.

O rază de soare şi un premiu

Uneori rămâi mut şi eşti în imposibilitatea de a nu putea grăi. Aşa am rămas şi eu când am primit premiul primăverii de la Alexandra. Te simţi parcă mai bine când vezi că eşti premiat de oameni necunoscuţi, dar care te cunosc prin ceea ce creionezi pe un bloguleţ.
Acest premiu trebuie să circule  pe la omuleţii din blogroll-ul meu. Sunteţi toţi premiaţi, dragilor. Şi chiar dacă nu îl răspândiţi mai departe eu tot arunc cu o rază de soare în voi. Ştiu că uneori v-am dezamăgit, ştiu că pe majoritatea dintre voi i-am plictisit cu starea mea de ne-bine, însă cine nu a greşit niciodată e invitat să arunce primul piatra. Sunt om, tocmai de aceea sunt supusă şi greşelilor, sentimentelor şi stărilor amestecate ce fac parte din viaţa mea. Vă doresc o primăvară frumoasă şi plină de iubire.

Pot să menţionez că raza asta de soare este meritată din plin de: addamissia, fata cu paru şi ferguson (chiar dacă nu ai blog, eu tot te premiez), andrei (sper să ajungă şi până la tine) şi ciupanezului (sper din toată inima ca această rază de soare să te găsească mult mai bine).
După cum bine ştiţi, cine vrea să preia premiul este bine venit.

Premiu lepşuit

Nu ştiu ce-am făcut, ce n-am făcut, cu ce-am greşit, cu ce n-am greşit, de m-au blagoslovit cu această prea frumoasă leapşă.

Nu sunt o scriitoare, nu am studii în domeniu. Îmi place uneori să îmi descarc stările. Înainte de a apărea acest trend numit “blog”, obişnuiam să mâzgălesc pe hârtie. Acum m-am învăţat să o fac aici.
Nu toate mâzgăliturile au fost de calitate, nu toate sunt perfect gramaticale, nu mă pricep prea bine la scris, însă tot ce am aşternut până acum au fost gânduri din sufleţel. Tocmai de aceea, unele posturi (majoritatea) nu sunt aşa de vesele.

Cheful de creionat îmi vine atunci când sunt tristă şi uneori chiar îmi iese ceva frumos. Părerea mea.

Le mulţumesc pe această cale celor două cucuiete, Aia cu paru şi Ada, fiindcă mi-au demonstrat că pot fi iubită şi de o parte din blogosfera feminină.

Să revin totuşi la leapşa asta. Regulile sunt următoarele:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.
2. Fiecare Scriitor Superior trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge link către acest post care ne explică ce este cu premiul.
4. Fiecare S.S. care a câştigat premiul este rugat să viziteze acest post şi să îşi adauge numele la Mr. Linky List.
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Eu nu am să adaug decât atât: cine vrea să mă citească în continuare, e binevenit, cine simte că nu mai are ce… poate să închidă uşa.
Leapşa premiantă merge mai departe la:

- naicu cel frumos şi slovele de aur;
- rontziki – fata cafelelor de duminică;
- bogdanic – criticul nostru de serviciu;
- babilon – pentru posturile imaginare şi ieşite din tipar;
- lia-lia – vulpiţa noastră cea roşcată care ne încântă mereu cu posturi frumoase;

Şi bonusul meu, ete aşa că pot… doar e blogul meu. Deci, bonusul merge la olteanul nostru cel vestit.

Later edit: fiindcă sunt prea oarbă de la o vreme, fiindcă sunt prea dusă pe alte tărâmuri cu gândurile sau poate doar de la gripa ce s-a instalat aici la mine si nu mai vrea să plece, toate acestea au făcut să nu observ că eu fusesem premiată cu această leapşă de semafor. Deci imi cer scuze oficial şi promit ca data viitoare să nu mai trec pe roşu şi să mă fac că nu îl văd.

Cadoul bloguleţului meu

Nu am avut timp să îmi onorez bloguleţul cu premiul primit. Îi cer scuze pe acestă cale semaforului că am întârziat cu expunerea cadoului primit de la ea. Mă bucur că bloguleţul meu se numără printre cele citite şi preţuite de către semafor.
Chiar dacă sufleţelul a fost cam părăginit în ultima perioadă, chiar dacă nu a fost populat cu articole de calitate, totuşi a fost premiat.
Şi fiindcă veni vorba de premii ar cam trebui să îl dau şi eu mai departe. Cadoul merge mai departe la Naicu (se ştie), Addamissia, rontziki, mihai (cado de ziua lui), rose (chiar dacă lipseşte cu desăvârşire din spaţiul blogosferic), liaartzăgoasa, Maestrul Saturn şi Ciupanezului. Dragilor să vă expuneţi cadoul la vedere. Ar mai fi de trimis şi către Bogdanic (dar ştiu că e în concediu şi nu are timp să primească ), vulpiţa (dar e foarte ocupată), escu (dar nu mai are blog), cdmitroi (e ocupat cu alegerile ) şi dacă am sărit pe cineva să îmi fie cu iertare, consideraţi că l-aţi primit şi voi. Pe curând.

Niciodată… să nu spui niciodată

Viaţa m-a învăţat că nu este bine să te arunci cu capul înainte şi să spui ” niciodată nu aş face acel lucru”. Atunci când îţi este lumea mai dragă, totdeauna, ea, viaţa, o să vină şi o să-ţi demonstreze contrariul celor afirmate de tine. Aşa ajungem să facem compromisuri, să iertăm, să facem chestii pe care cândva toţi susţineam că nu le-am face.

Deosebita de Aimee îmi întinde o lepşuţă în care ar trebui să susţin ce nu aş face. Greu… totuşi o să încerc.

Ar trebui să înşirui câteva lucruri pe care nu le-aş face, deci: Read more »

Condica de sugestii şi reclamaţii (parte întârziată)