Pomenirea morţilor şi babele karatiste
Astăzi este ziua în care comemorăm amintirea celor dragi trecuţi în lumea de dincolo. Unii se pregătesc cu diferite mâncăruri, colive, cam tot ce îi plăcea mortului să mănânce atunci când trăia printre noi. Nu ştiu dacă în situaţia de faţă, adică în stadiul de mort mai poţi să mănânci ceva, habar n-am, însă voi vedea când voi ajunge pe lumea cealalta şi promit să revin cu detalii pentru voi.
Nu despre asta vreau să vă vorbesc. Având în vedere că cineva foarte drag sufletului meu este trecut de ceva timp în lumea cealaltă, mama pregăteşte mereu diverse bunătăţi. Munceşte de cu câteva zile în urmă, se agită şi până nu vede ea că toate lucrurile sunt perfecte, nu are somn. Astăzi s-a trezit la ora 4, mai avea de finalizat coliva şi coşul pentru biserică. La ora 6 mă trezeşte pentru a o însoţi până la biserică. O întreb de ce merge aşa devreme, preoţii vin la ora 9, ce face ea atâtea ore acolo? Răspunsul ei a fost cât se poate de plauzibil: dacă nu plec acum, voi sta afară fiindcă biserica e deja plină de oameni.
În fine, m-am mulţumit cu răspunsul ei şi am plecat să o conduc până la biserică. Stupoare, avea dreptate. În biserică nu se putea intra decât dacă dădeai din coate. La ora 6.30 deja biserica era plină. Ce să mai găseşti loc pentru a pune coliva, vinul şi toate cele? Dar asta nu ar fi o problemă, însă aici la biserică noastră totul este cu rezervare. Ca la restaurant. Ţaţa Frusina, ocupă loc pentru Ţaţa Floarea, Ţaţa Floarea ocupă loc pentru cucoana Fănica şmd. Cine este Ţaţa Frusina, Floarea sau Fănica? Read more »






<

