Sufleţica

Posts Tagged ‘Citate’

“Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, orice gest ar fi o îngenunchiere la un zid al plângerii.” – Emil Cioran

Atunci când persoana ce o credeai alături, îţi doreşti să fie umăr de sprijin, iar el te respinge? Ce faci?

Atunci când primeşti deja o cărămidă în ţeastă, de ce mai stai să primeşti şi altele, şi altele…  Până când?

Atunci când oferi căldură şi primeşti numai frig, de ce stai în gerul cumplit?

Atunci când îţi e greu, de cine ai nevoie?                                    

Atunci când îţi curg lacrimile, cum faci să le opreşti?

Atunci când vrei să strigi şi nu ai glas, cum faci să iasă strigătul?

Nu ştiam că floarea amară a singurătăţii
are dacă o atingi pe obraz
sunetul unor paşi care pleacă.

În versurile şi răndurile lui Octavian Paler îmi regăsesc neliniştea, aceleaşi întrebări care îmi macină sufletul exact cum se măcina şi marele maestru. Una din aceste întrebări mă chinuie groaznic: 
“Tot ceea ce pierdem, pierdem pentru totdeauna?” 

Sărbători cu pace şi linişte vă doresc dragilor prieteni… voi dispărea în neant. 

Aceasta este Săptămâna Sfintelor Patimi, oare de ce aceste patimi sunt sfinte, nu pot să îmi explic. Pentru mine Săptămâna patimilor a început mai devreme cu o săptămână,de fapt am trăit-o în săptămâna patimilor de la catolici, dacă şi la ei tot aşa s-o numi. Totul a culminat cu Miercurea Mare în care am fost supusă chinurilor trăite cred doar în iad. Am încercat să îmi explic de ce Read the rest of this entry »

“Şi ştiu din ceea ce am trăit eu însumi că uneori singurătatea nu este decât o altă formă de a iubi; şi că în această formă de dragoste se deşteaptă uneori porniri ciudate; pentru că nu putem obţine totul, vrem să nu mai avem nimic; neputând vindeca o rană, vrem s-o facem mortală. Şi poate că Infernul nu e decât cealaltă faţă a Paradisului. Expulzaţi din Paradis, n-avem unde merge decât în Infern, aşa cum aruncaţi de pe culmea unui munte nimerim în prăpastie. Nu există abisuri fără înălţimi. Numai o prejudecată îi socoteşte pe toţi sinucigaşii nişte oameni care şi-au încheiat socotelile cu viaţa şi nu-i mai interesează nimic. Cei mai mulţi dintre ei, probabil, nu sunt decât nişte oameni care au eşuat în încercarea de a găsi o soluţie.”

Octavian Paler

Când necazul bate la uşa ta, oricât i-ai spune că nu ai unde să-l primeşti, el îţi răspunde că şi-a adus un scăunel şi stă la poartă, aşteptându-te  - Chinua Achebe

Ce bine te simţi pe ritmul unui cântec drag, ştiut şi fredonat numai de tine. Ce aripi îţi cresc, ce sus te poţi înălţa, atunci când cântecul este doar pentru tine. Ce sentimente te pătrund, cât de profund îţi intră ritmul în sânge. Cât poţi să îl dansezi, e fantastic…dar atunci când se sfârşeşte, ce cruntă e liniştea… ce groaznică e căderea din clipa înălţătoare. Chiar dacă ai asculta la nesfârşit cântecul sufletului tău, tot se va sfârşi odată…

Citat:

“Noi suntem ca un cantec, nu credeti? Un cantec nu se poate canta niciodata de la sfarsit spre inceput. Trebuie sa-l canti totdeauna indreptindu-te spre sfarsit. Pe parcurs, in timp ce canti inca si muzica te imbata, iti dai seama ca sfirsitul se apropie totusi, oricat l-ai amana. Incerci sa lungesti putin notele, dar asta nu da cantecul inapoi, nu reinvie ceea ce a murit din muzica intre timp. Amani doar sfarsitul.”
Scrisori imaginare – Octavian Paler