Sufleţica

Posts Tagged ‘De suflet’

Azi, îmi permit să fiu tristă. Azi, îmi permit să îmi fie dor. Azi, îmi permit să-ţi simt lipsa. Azi, mai mult ca oricând îmi permit să îmi doresc îmbrăţişarea ta. Azi, am nevoie de tine. Azi, simt lipsa pasului absent. Nu mă lua în seama, azi, am febră. Îmi permit orice.

Octavian Paler

Ce suntem? Umbre… miscatoare. Ne clatinam la prima adiere de vant. Ambalajul care da forma umbrei nu prea este important. El ramane si putrezeste. Insa, sufletul? El este atu-l din ambalajele noaste. Ca poate exista suflete negre exact ca umbra ambalajului, asta nu contest. Ca exista suflete mai reci ca ambalajul, nici aici nu ma pronunt. Dar ce ne facem cu sufletele care sunt pline de caldura? Cu ele ce facem? Sufletele astea pot incalzi si umbra unei statui, pot face ca apa sa fiarba. Si, totusi, de ce nu le protejam? Cum putem sa facem sa nu mai aruncam la gunoi sufletele calde? Nu stiu… insa, ma intreb. Unde ajung sufletele reci si unde ajung sufletele calde? Eu cred ca cele reci ajung in rai, iar cele calde in iad. De ce? Pentru ca in iad e nevoie de caldura, domnule. De-aia.

A fost candva, de n-ar fi fost
Clipe frumoase stii prea bine
Ne-a fost si greu
Ne-a fost si bine
Dar n-am gandit ca azi vei deveni
Doar un strain, fugind de mine.

Am fost acolo sa alin
Durearea ta, acel venin.
Ce inima ti-o innegrea
Si sufletul ti-l darama.

Ai fost si stii prea bine
Acel ceva ce-mi aducea
Si zambetul si raza de lumina
Soarele ce-avea sa imi devina
Dusmanul noptilor de catifea.

Te strig in noapte
Unde esti?
Strain plutind in zare
Te caut si ma ratacesc
Plutind pe vise tot mai reci
Strigand in noapte ca-i sa vii
Straine sa imi amintesti
Ce-a fost si nu o sa mai fie.

Sufletica

Nu aruncati cu pietre, e doar o creatie adecvata trairii sufletului meu innegurat la fel ca vremea de afara.

Ciudată senzaţie trăiesc. Se pare că totul este îngheţat în mine. Sufletul nu mai vrea să reacţioneze. Inert şi fără de viaţă. Gândurile şi visele nici ele nu mai vor să se trezească. Totul este asemenea unui gheţar. Plutind pe apă fără sens. Şi totul se scurge pe lângă mine. Ani, vise, plăceri, iubiri, toate fug din calea mea. Mâinile nu vor să se mişte să atingă soarele. Unde sunt zilele în care totul era frumos? Unde îmi sunt visele? Mă oglindesc în apa tulbure. Cine sunt? De ce exist? Ce vreau? Unde mă duc? Atâtea întrebări fără sens. Atâtea obstacole îmi stau în cale şi totuşi toate astea nu reuşesc să mă dărâme. E frig în acest înveliş de gheaţă. Încerc să prind o rază de soare, dar nici ea nu îşi apleacă ochii peste mine. Poate sunt sortită să trăiesc în frigul ăsta ce îmi îngheaţă sufletul. Şi cum aş trăi oare în învelişul ăsta cristalin? Îmi vreau sufletul şi zâmbetul înapoi. Vreau căldura să mă cuprindă din nou. Nu vreau să fiu de gheaţă. Am nevoie de căldură. Sufletul de gheaţă vrea să se topească. Dar cum?

Va mai aduceti aminte parerea mea despre ziua de luni? Daca nu, puteti sa recititi aici. Astazi pe langa faptul ca este luni, mai este si toamna. Melancolia mi-a cuprins tot sufletul. As urla la stele, dorul inimii mele.

Te duci…

Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.

Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos. Read the rest of this entry »

Leapsa muzicala. De ce? Fiindca azi e ziua internationala a muzicii. Naicu zice sa sarbatorim fiecare prin a posta o melodie care ne incanta sufletul. Puteti prelua leapsa toti cei care iubiti muzica. Acum vom vedea cati melomani avem pe frecventa.

PS: pentru el: nu m-am putut abtine.